Dimineață, orele 7:25, în baie: – Is will einen blauen Dino. (Vreau un dinozaur albastru.) – O să cumpărăm, dar nu acum. – Aber is will einen blauen Dino. – Da, mamă, o să cumpărăm, dar nu putem chiar în momentul ăsta, că e închis. – Aber is will einen blauen Dino! – Ai unul verde și unul roz, sigur...
Una dintre cele mai puternice amintiri din copilăria mea este o seară în care am tras o joacă pe cinste cu frate-meu și cu maică-mea. Să fi tot avut vreo doisprezece ani și frate-meu patru. Era chiar înainte de culcare, mama încercase probabil să ne culce și noi ne împotriveam, ca de obicei. Nu-mi amintesc, desigur, de la ce a...
Înainte să am copii, eram convinsă, la fel ca majoritatea viitoarelor mame, că eu îmi voi crește copilul cu totul altfel decât am fost noi crescuți la vremea noastră, că-l voi asculta de fiecare dată și nu-mi voi pierde răbdarea cu niciun chip, că mai bine mă înformez decât să plec urechea la ce spun alte mame, bunici sau soacre...
*listă întocmită mai demult, când probabil îmi muriseră lăudătorii și simțeam nevoia a mă ridica în slăvi singură. 🙂 • Îi ascult de fiecare dată când vin să-mi spună ceva, îi încurajez să comunice. Nu e valabil când lucrez și ei știu asta, se plictisesc și vin să se bage în seamă aiurea. • Dorm cu ei când sunt bolnavi,...
Cunoașteți familia aceea simpatică de emigranți în Tenerife? Mai exact, Je + Seb = Yago? Pesemne că da, însă pe cine nu a auzit de ei îl invit să-i caute prin blogrollul meu și să arunce o privire, au un blog foarte interesant. Un alt lucru special la această familie, în afară de faptul că acum câțiva ani și-au luat...
Kate e cocoțată în scaunul ei, Igor la masă, amândoi mănâncă. Mama lor spală vase, are și o cratiță pe foc, le mai unge și felii de pâine, adună jucării care cad întruna pe jos și tot încearcă să-și sune omul, să ia niște iaurt de la alimentară. Kate e mârâită, nu-i intri în voie, îi e somn. Împinge iaurtul...
Circulă de mult pe Facebook, sunt mai multe, dar le-am ales doar pe cele care mi se potrivesc mie și le-am trântit într-un folder, pentru că știam, știam sigur c-o să uit de ele. Și-acum le-am găsi întâmplător și mă bucur tare. Căci sunt idei simple, dar geniale și al naibii de utile. monster spray Max nu prea avea frici...
Așa se cheamă cartea pe care tocmai am terminat-o de citit. Nu e o carte de attachment parenting, ci una mai degrabă pe stilul „manual“. Seacă, rece, tehnică, anatomie, Freud, niște background francez. Adică nu te leagănă pufos în brațele atașamentului în vederea unei conviețuiri idilice cu adolescentul, ci e ca un duș rece care te pregătește pentru inevitabilul moment...
– e bine să ne informăm despre tot felul de metode de parenting (confe’, cărți, whatever) și să extragem ce ni se potrivește. oricând, oriunde, oricum. – fetele care au fost la conferință s-au străduit să expună ideile principale cum s-au priceput ele mai bine: • prințesa a făcut-o în stilul ei caracteristic, elegant și la obiect, priceput și limpede...
Comentarii recente