Făcusem curățenie. Ridicasem canapeaua și trântisem un teanc de haine de pe uscător pe ea, în ideea că le voi sorta la un moment dat, adunasem jucăriile din casă, dădusem cu aspirator și mop. În plin proces de curățenie fetei i s-a făcut somn și n-a fost chip să doarmă decât acolo, pe canapea, flancată de doi urși de pluș....
Prea mult nu l-am lăsat singur, dar într-o dimineața tot mi-am găsit altceva mai important de făcut decât să zac la soare. Așa că a luat-o înainte spre plajă, urmând să apar și eu mai târziu. Când am ajuns după vreo oră, cu două beri la purtător, îmi spune: – Ghici cine-a venit la mine, să-i fac poză!...
Ne cumpăraserăm acum câțiva ani un șifonier de la Ikea și trebuia asamblat. Montarea unui dulap fiind mai degrabă muncă de bărbat, omul meu s-a apucat singur de treabă, în ciuda faptului că eu sunt partea tehnică a familiei – susțin eu. Căci el crede despre sine același lucru. Însă faptele grăiesc în cele din urmă. Trebăluind eu pe la...
GG, pe un ton blând, blajin, patern: „De ce rupi, Vera, hârtia aia?“ Vera se oprește și cade pe gânduri. Apoi vine cu răspunsul: „Nu știu de ce. Dar vreau s-o rup.“ Poza n-are legatura cu vorba, dar îmi pare că se potrivește atitudinea reflexivă. Foto: Miruna (de la ea-si-ea.ro)
Am adunat de-a lungul vremii multe priviri de bărbați. Îndrăgostite sau indiferente, disperate ori superioare, drăgăstoase, fericite, îngrijorate, tâmpe – toată paleta mi s-a închegat într-o colecție de priviri lăsate de bărbații care s-au perindat prin viața mea. Mi-amintesc privirea înamorată și plină de speranțe, care nu mă scăpa din ochi oriunde mă aflam. Mereu ațintită asupra mea, m-ar fi...
Circula mai demult o poză pe Facebook cu un calorifer de tip vechi, din fontă, cu pungi înfipte între elemenți și cu textul „Share dacă ești român“ sau ceva de genul ăsta. Și m-a umflat râsul. Pentru că la noi în bucătărie povestea asta e mereu un merișor al discordiei. Mai exact, eu înfig pungile în calorifer, GG turbează când...
– De ce mi-ai aruncat semințele? – Care semințe? – Alea din bucătărie. – Nu era nicio sămânță în bucătărie. – Ba da, era o pungă cu semințe. – Eu n-am aruncat nimic. – Ba da, când ai făcut aseară curat pe masă. – Nu era nicio pungă cu semințe. Am aruncat niște biscuiți vechi și niște napolitane, atât. –...
– Eia wi’ f’iegen! (Eia vrea să zboare) spune fata. – Vrei să zbori, tată? Păi, n-ai cum, că nu ești pasăre… – Eia wi’ f’iegen! (Eia vrea să zboare!) insistă micuța, aproape smiorcăindu-se. O ia taică-său în brațe, o ridică prin aer. – Uite, zboară Eia! – Ni’t sooo! Ni’t sooo! Eia wi’ f’iegen mit die Ohien! (Nu așa,...
Din ciclul am o prietenă care are o prietenă, care are o prietenă… care n-a vorbit cu bărba-su două zile și au stat îmbufnați amândoi din cauza unei rațe, căci: el a făcut rață cu portocale și a doua zi mai rămăsese din rață și ea a făcut senvișuri pentru copil seara (căci copilul nu agreează rața) și l-a chemat...
Vedeți voi minunăția asta de dulap construit în nișa din dreapta de pe balconul nostru? Uitați-vă bine și admirați cum se cuvine: Ei bine, mă credeți sau nu, dar GG l-a făcut. Singur singurel, cu mânuțele-alea două, după conceptul și imaginația sa proprie și personală. Iar eu, nemernica, ba îl criticam că n-are simț practic și vedere în spațiu, ba...
Comentarii recente