Nu știu ce să mai cred despre tembelul nostru mât, în ultima vreme a început să ocolească litiera. Oare a ajuns în etatea în care începe să se ramolească și să facă pe unde nu trebuie? Litiera lui e una obișnuită, o are de mult timp, a folosit-o cum se cuvine încă de la început, toate bune și frumoase. Doar...
N-am scris până acum, am intenționat să mă țin departe de subiect, deși mă frământă zilnic și mă revoltă. Dar dacă tot a ajuns un circ pe online și pe TV, poate că nu e rău să ne spunem cu toții părerea, să atragem atenția asupra agresiunilor sexuale, cam prea acceptate în societatea noastră. Foto: David Castillo Dominici/freedigitalphotos.net Despre agresiunile...
Stăteam la biroul meu de acasă și lucram. Ferestrele erau larg deschise, de-afară se auzea zgomotul mașinilor pe bulevard, clinchet de tramvaie pe șine, autobuze, claxoane, motociclete, ocazional câte-o salvare insistentă. Era, cum ar veni, liniște și pace înăuntru și afară. Deodată am auzit o bufnitură puternică din stradă și m-am gândit, ia te uită, s-au ciocnit două mașini. Fără...
Băi, fraților, treziți-vă, că sunteți de-o naivitate vecină cu prostia. Întâi semnați idioțenia aia de hârtie că vreți ore de religie ortodoxă, 13 ani de zile de îndobitocire continuă (deși, de fapt, poate că nu prea vreți, dar sunteți prea căcăcioși s-o spuneți), apoi dați înapoi când vine vorba de educația sexuală în școli, că parcă totuși nu v-ați expune...
Iar am înjurat mărunt printre dinți când, cu fata în stația de autobuz, n-aveam de unde să-mi cumpăr bilet. După ce m-a prins controlul acum doi ani, mi-am făcut bunul obicei să nu mai circul fără bilet în Brașov. Dar era frig și nu ne ardea de plimbări până la prima, a doua sau a opta stație, în căutare de...
Sunt uuun pic îngrijorată de starea lui Izgubil. E de ieri de la prânz din nou internat, bagă sonde, lavaje și anestezii la greu. Nu mi l-au dat azi acasă, au zis că poate mâine dimineață. Așadar: Dragi creștini, musulmani, hinduși, evrei, atei sau whatever, Haideți să ne rugăm împreună la dumnezeul pisicilor sau la al nostru/vostru (oricum, cred că...
Desigur că nu putem avea sărbători cu adevărat liniștite, ce-ar fi Crăciunul fără puțină agitație, nițel stres, așa, cât să-l ții minte? Mai ales când ai un mâț cu talent deosebit în a-ți complica viața exact noaptea sau în weekend sau, de ce nu, în sfânta zi de Crăciun, când toată lumea are liber, până și veterinarii. Observaserăm noi că...
Urc în 66, îmi arunc ochii roată prin bus, nu era foarte aglomerat, dar locurile pe scaune totuși ocupate. Mă prind de o bară, undeva pe la mijloc. Lângă mine, o femeie gravidă, să fi tot fost în șapte-opt luni după mărime, tot în picioare, ținându-se de aceeași bară. Blondă, mărunțică, slăbuță cam cât mine, n-aveai cum să nu vezi...
Ce se întâmplă cu tine? Te știam o tipă prietenoasă și caldă, blândă și diplomată. Iar acum dai buzna așa, neanunțată, și-ți verși nervii și ploile asupra noastră. Nu erai tu cea care ne oferea ultime weekenduri calde la mare la început de septembrie? Cea care încălzea picioare de copii în șosete trei-sferturi în primele zile de școală? Mi-amintesc razele...
Mi-am șters tot blogrollul de copii – din greșeală, desigur, e doișpe noaptea și-s obosită, deci neuronul a fost supraturat. Don’t panic, îl voi recompune, dar nu acum că m-am enervat, zilele astea. Mă duc să fumez o țigară. (ce m-o fi apucat să umblu la setări când n-am mintea limpede? sper ca într-o zi să nu-mi șterg tot blogul.)
Comentarii recente