Cunoașteți senzația aia superbă dar foarte rară (pentru mame, cel puțin), când deschizi ochii dimineața și te simți 100% odihnit, treaz din prima secundă, fără dureri de spate sau genunchi, plin de energie de cum ai zărit întunericul din dormitor, după o noapte în care ai dormit neîntors la propriu, n-ai visat nimic și creierul a avut timp să se...
Stăteam cu o prietenă la povești în parc cu copiii, ne prinsese ora zece, se coborâse de mult întunericul și noi nu ne mai lăsam duse. „Ei las’ să stăm acum, că imediat începe școala”, a zis una dintre noi. Și ca la comandă ne-a trecut pe amândouă un fior pe șira spinării, de parcă am fi pomenit de Necuratul....
Se vede treaba că am înțărcat maimuța, cum altfel aș fi putut să uit de „Sfânta Săptămână a Marii și Îndelungii Alăptări”? Anul trecut pe vremea asta mă rostogoleam de nervi și epuizare din cauza alăptării. Aveam motivele mele întemeiate. După o vreme însă, lucrurile s-au mai așezat, s-au domolit, iar luna trecută această activitate devenise chiar distractivă, nu doar...
Am fost în Kavos… …și ne-am minunat. Plaja era mare și complet goală… …cu excepția băbuței Nicki, care împărțea sunbed-uri. Așa că am că ne-am odihnit și am citit… …și-am tot citit… …până când ne-am plictisit și ne-am zis să e cazul să luăm insula la picior. Am luat-o pe sub măslini… …ne-am strecurat prin peșteri… …și alte peșteri… …și...
Măi frate, cât sunt de zăpăcită! Aveam acum vreo zece ani un CD, uitat probabil de cineva la vreun chef de-al nostru, un blanc tras cu o gagică, habar n-aveam cum o chema, știam doar că e o islandeză și-atât. Dar îmi plăcea mult de tot și-l ascultam în draci. Pe-atunci nu prea era nici netul la îndemână să fugi...
Am fost. La noaptea muzeelor. Adică m-am dus până la Universitate și m-am uitat la World Press Photo. Era cam singura care mă tenta, dat fiind că soldații de teracotă nu participau, iar pe Human Body îl mai văzusem de două ori și, oricum, nu suport să stau la cozi, o fobie mai veche care mi se trage din copilărie....
Mă gândeam azi noapte, când nu puteam să dorm, că felul în care mă văd eu este altfel decât felul în care mă văd ceilalți. Și mă refer strict la imaginea fizică. Adică dacă mă uit în oglindă (și eu numai acolo mă văd pe mine), alunița de pe obraz îmi e pe stânga. Dacă m-ai întreba repede pe ce...
Comentarii recente