Mă chinuie un guturai de câteva zile. Nimic serios, fără febră sau senzații tari, doar cu un consum spectaculos de batiste de hârtie și o voce gâjâită, din cauza căreia vorbesc mult, pentru că îmi place să mă aud, parcă-s eu și parcă nu-s. Răceala nu mă împiedică să-mi văd de treabă, dar pentru că de mult n-am mai fost...
Încerc să-mi fac timp și trec uneori pe la cursurile ultimului an, să văd ce se mai face, care mai e nivelul, ce se cere la examenele finale și să mă obișnuiesc cu atmosfera de școală. Am fost, de exemplu, într-o seară la un curs. După ce mi-am terminat treburile de job, am închis calculatorul și am organizat lucrurile acasă...
Întind orele zilei și le umplu până la refuz, bifând liste cu to do-uri, Înghesui minutele și le strecor printre crăpături, ajustez ziua cum pot. Iar seara, când se termină timpul, cad lată. Uneori mulțumesc cerului și pământului că ne ocolesc guturaiuri, Dar nu mă bazez pe ele, Ci împart conștiincioasă vitamine în toate ciocurile. Am un stoc de...
Eram prin casă, fata se juca la ea, când aud un strigăt destul de alarmat din partea ei: – Mama, mama! Am găsit un vierme printre jucării! Doamne, m-am gândit, am fost plecați o săptămână și n-am făcut curat, atât de rău am ajuns oare? Să ne facă jucăriile viermi? – Ce vierme? am strigat înapoi. Unde? – Un vierme...
Am pus ceasul la 6 și jumătate, m-am trezit, m-am spălat, m-am îmbrăcat, între timp maică-mea a făcut cafea și a pus micul dejun. Apoi am trezit copiii, i-am îmbrăcat și i-am hrănit. Ne-am urcat într-un taxi și i-am dus până la livadă, unde i-am predat profului de schi. Apoi, abia se făcuse ora 8, m-am îndreptat cu pas vioi...
Cea mai mare prostie pe care am făcut-o vreodată este, de fapt, ceva ce n-am făcut. Pentru lucrurile pe care le-am făcut la viața mea – fie ele bune, fie nu tocmai în regulă – nu-mi pare rău, mi-au adus experiență și satisfacții momentane, uneori încurcături din care am învățat să ies, în fine, ca tot omul. Plus că oricum...
Am venit de afară, sunt obosită și frigul mi-a intrat în oase, am mâinile reci. Mă bucur că am ajuns acasă, la căldură, dezbrac copila, îi dau drumul la joacă și îmi pun de un ceai. Mă răzgândesc, durează prea mult și mă tolănesc pe canapea, trag o pătură peste mine. E atât de bine sub pătură, închid ochii și...
Suntem la Brașov, copiii și cu mine. Am tot sperat că va ninge puțin, dar dacă n-a dorit să vină zăpada la noi, ne-am hotărât să mergem noi la zăpadă. Problema e că nici la Brașov nu prea e zăpadă, chiar deloc. Sigur, sus se poate schia, dar în oraș e uscat. Am dus-o pe Vera în Poiană, să învețe...
Tocmai i-am scos copilului cel mare ghipsul. Pe cât de mândru a fost la început că are primul ghips din viața lui, pe atât de turbat a devenit mai încolo, când a realizat că nu are control nici asupra mouse-ului, nici asupra kendamei. Și cu atât mai mult s-a bucurat după două săptămâni, când și-a văzut brațul eliberat, ușor și...
Dimineața se strecoară în pat lângă mine. O cuprind cu brațul, o pup pe cap, o mângâi pe spate, o miros, îmi trec încet degetele prin pletele ei. La un moment dat mă opresc, mă întind după picăturile de ochi, am citit până târziu și mă cam ustură ochii, mă gândesc că mi-ar face bine. – Mama? – Da, spun...
Comentarii recente