Tare întoarsă pe dos am fost zilele trecute. Nimic nu-mi convenea, iritată până-n vârful cozii, mă enerva până și dulceața de fiică-mea. Am avut o zi întreagă în care nu am făcut nimic, dar nimic-nimic, doar am stat cu ochii în tavan sau în telefon și, la sfârșitul zilei, în mod previzibil, m-a bușit plânsul. Motiv zero, însă asta nu...
Adevărul e că n-am nici chef, nici timp de scris pe blog. Dar am să mai pun din când în când câte o chestie, că tot am început să-mi adun și să-mi pieptăn chestiile. mâinile tale mari și calde le ții căuș, îmi fac culcuș, într-una mă ghemuiesc, cu cealaltă mă acopăr, mă învelesc bine să nu pătrundă sub pătură...
RUTINĂ sună ceasul, mă ridic, fac cafele, hrănesc mâțele, trezesc copiii, fac pachețele. tu te întinzi ca un motan languros după mirosul cafelei, la fereastră, în soare, silueta ta în contre jour. mă opresc o clipă, te privesc și mă gândesc cât sunt de norocasă. și aleg hăinuțe, umplu boluri cu cereale, spăl dinți și fețe mici, umplu ghiozdane, torn...
Și ne-am întors de la mare, da. Cu inima puțin chinuită, căci tare bine a fost. Nu cum ne făcuserăm noi planurile inițial, ci în alt fel. Planul era să merg împreună cu o prietenă, amândouă cu copiii. Să lăsăm fetele să zburde cât e ziua de lungă pe plajă și noi să ne vedem de apusuri, răsărituri, apusuri etc....
Prin urmare, pe modelul „e blogul meu și scriu ce vreau pe el”, precum și din cauză de motiv că nu prea am chef să scriu altceva, dar și pentru că știu că intră oameni aici zilnic, fațădecare (ce fain arată cuvintele astea scrise așa unit, mă duc cu gândul la față-de-pernă) mă simt oarecum (o fi normal?) responsabilă să...
Ah, ah, aproape că se face anul, se apropie ziua în care voi sărbători un an de când… știți voi. Mi-amintesc cât de la pământ eram (la pământ? eram sub pământ, cu gura plină de țărână, abia mai respiram) și cum simțeam că las dâre de sânge în urma mea pe străzi (o asemenea rană n-avea cum să nu se...
Mi-a venit ideea genială să dau fata la afterschool. Bine, ideea exista din toamnă, dar până de curând îmi dădea cu virgulă financiar vorbind. Acum este posibil și am stat o vreme să mă gândesc dacă s-o fac sau nu, eu lucrând totuși de acasă, deci aș fi putut continua s-o țin pe lângă mine. Dar argumentul „mama, dacă mă...
Ies la lumină pe gura de metrou și mă orbește soarele. E duminică dimineață, bate un vânt răcoros de primăvară și mă întreb din nou ce mi-o fi trebuit să mă bag în povestea asta. Sunt obosită, aseară m-am lungit cu niște prieteni și fusese cât pe ce să anulez întâlnirea. Mă uit în jur și-mi dau seama că nu...
Un pic pe alergătură în perioada asta, muncesc mult, nu prea mai am timp de nimic, nici de mine. Este nevoie de o organizare mai bună, știu că se poate. Pentru echilibru, îmi fac o bucurie și plec de ziua mea la mare. Nu va fi o evadare din realitate, ca anul trecut, e un cadou de la mine pentru...
ochii tăi ca două bărcuțe întoarse cu ele aș naviga până la capătul lumii când zâmbești ochii tăi împrăștie raze de soare în jur și gura ta ca un arc magic trimite săgeți de iubire mai ceva decât Cupidon iar părul ți-e ca mierea de salcâm și miroase a vară. cât de mult semeni cu tatăl tău!
Comentarii recente