Am zis să mergem și noi la pescuit. Nu suntem pescari, nici măcar amatori, dar a cumpărat exul mai demult niște undițe și accesorii în ideea facerii de mai multe activități cu copiii – au și fost odată la un lac de pe lângă București și copiii s-au plictisit grozav, pentru că n-a prins decât el un peștișor, pe care...
Ziua de ieri trebuie marcată în calendar, bifată, subliniată cu șapte dungi frumoase, încercuită cu roșu, ștampilată, parafată și semnată de însuși Universul Lumii. Motivul este unul dintre cele mai mari evenimente în viața unui om(uleț): Vera a învățat să înoate! Desigur, câinește, dar asta nu contează. Dă din cele patru lăbuțe, se ridică de la sol, plutește și înaintează...
Multe s-au întâmplat în ultimul an, lucruri care ne-au trezit și ne-au transformat pe toți într-un fel sau altul. A fost cumplit de greu la început, dar apoi treburile au început să se așeze și să meargă tot mai bine, iar acum sunt de-a dreptul uimită să văd ce rotund se închide cercul. Sigur că nu știm niciodată pentru cât...
Neah, nici vorbă de ceva coerent în viața mea momentan. Nu mi-e deloc rău, mi-e chiar al naibii bine, dar nu e o stare normală, n-are cum să fie. Mi-am întrebat terapeuta dacă e de părere că am luat-o complet razna, însă m-a asigurat că e ceva firesc. După atâta amar de vreme în care am fost serioasă și responsabilă,...
Stop, gata cu lenevia, că nu se mai poate! Nu mai scriu nimic de atâta vreme, ba n-am chef, ba inspirație, ba mi-e lene, ba nu știu ce, ba nici măcar pe blog nu am chef să scriu. Și locul ăsta mi-era doar atât de drag, mă simțeam bine aici și scriam toate prostiile care-mi treceau prin cap – al...
de când ai plecat s-a întors lumea cu susul în jos mâncarea nu mai are gust somnul nu mai vine copiii sunt cuminți și pisicile nu mai miaună. de când ai plecat confund coșul de rufe cu cel de gunoi stânga cu dreapta ‘nainte, ‘napoi îmi uit cheie și geantă papuci și copii las ușa deschisă știu că nu vii....
Tare întoarsă pe dos am fost zilele trecute. Nimic nu-mi convenea, iritată până-n vârful cozii, mă enerva până și dulceața de fiică-mea. Am avut o zi întreagă în care nu am făcut nimic, dar nimic-nimic, doar am stat cu ochii în tavan sau în telefon și, la sfârșitul zilei, în mod previzibil, m-a bușit plânsul. Motiv zero, însă asta nu...
Adevărul e că n-am nici chef, nici timp de scris pe blog. Dar am să mai pun din când în când câte o chestie, că tot am început să-mi adun și să-mi pieptăn chestiile. mâinile tale mari și calde le ții căuș, îmi fac culcuș, într-una mă ghemuiesc, cu cealaltă mă acopăr, mă învelesc bine să nu pătrundă sub pătură...
RUTINĂ sună ceasul, mă ridic, fac cafele, hrănesc mâțele, trezesc copiii, fac pachețele. tu te întinzi ca un motan languros după mirosul cafelei, la fereastră, în soare, silueta ta în contre jour. mă opresc o clipă, te privesc și mă gândesc cât sunt de norocasă. și aleg hăinuțe, umplu boluri cu cereale, spăl dinți și fețe mici, umplu ghiozdane, torn...
Și ne-am întors de la mare, da. Cu inima puțin chinuită, căci tare bine a fost. Nu cum ne făcuserăm noi planurile inițial, ci în alt fel. Planul era să merg împreună cu o prietenă, amândouă cu copiii. Să lăsăm fetele să zburde cât e ziua de lungă pe plajă și noi să ne vedem de apusuri, răsărituri, apusuri etc....
Comentarii recente