Agitată zi a mai fost și ieri! Deschideri de an la școală, la gradiniță, emoții la cei mici, blazare la cei mari. Pentru prima oară mi s-a spus că nu e cazul să vin la deschidere. „Dar te descurci să-ți găsești colegii singur? Nici nu știi cine ți-e dirigă.“ Mi-a aruncat o privire de parcă ar fi vrut să-mi spună...
Aflu lucruri noi, învăț noțiuni interesante, absorb precum un burete. Mi se povestesc sketchuri de pe YouTube, pe care le ascult atentă, deși nu le înțeleg pe de-a întregul, iar uneori mă bucur când sunt aproape forțată să privesc clipuri în care diverse persoane își aruncă una alteia injurii de-o creativitate debordantă, pe muzică. Aflu că se numesc diss track și...
Mi-am propus să-i duc la concert în piață la George Enescu, să-i culturalizez. Cu forța, se pare. Eu: Mergem diseară la un concert de muzică clasică? 5ani: Daaaa! 12ani: Are you kiddin’ me!? Știi că nu suport muzica aia! Am ajuns, ne-am așezat. 12ani: Mi-e foame. 5ani: Și mie. Mă ridic, mă întorc cu un sendviș și un croissant. 12ani:...
Am visat numai prostii azi-noapte, lucruri neplăcute, sumbre, întortocheate, fragmentate în vise scurte și agitate. A culminat cu un vis matinal, în care îmi pierdusem copiii – și rucsacul, dar asta nu era atât de grav – într-o furtună cumplită, pe o câmpie plină de oameni care alergau disperați din calea fulgerelor, iar eu îi strigam prin perdeaua de apă,...
Treaba e că ne gândim, din nou, din ce în ce mai des, să plecăm din țară. E trist și nu avem niciun chef – și nici vârsta ideală – să ne lăsăm viața în urmă, dar totuși ne gândim la asta, amândoi. Vorbim despre asta doar din când în când, dar fiecare rumegă în mintea lui mereu aceleași gânduri...
Am avut ceva emoții când am adus-o pe Franzi acasă, avea câteva săptămâni și nu cântărea mai mult de 300 de grame. Era un ghemotoc cât palma mea și urma să-i fac cunoștință cu Izgubil, fiara norvegiană care ne terorizează de 8 ani și care a băgat în sperieți atâtea cabinete veterinare. Firește că mi-a fost un pic teamă că...
Se pare că în cele din urmă a sosit și vremea mea. La un consult de ochi mi s-a recomandat să port ochelari de distanță, mici, dar să port. Mi-amintesc că și anul trecut, la același control, mi s-a indicat ceva similar, dar am ignorat cu grație. Între timp însă erau seri în care nu mai vedeam destul de clar...
Dacă ai o relație deschisă cu copilul tău, așteaptă-te ca această întrebare să vină undeva în jurul vârstei de 12 ani. Și pregătește-te din timp. La doisprezece ani, fetele din generația mea se jucau încă cu păpuși, iar băieții mai adunau surprize de gumă cu fotbaliști. Nici n-auziserăm de droguri, de iarbă și etnobotanice, de pastile sau de injectați. Trăgeam...
Aveam vreo douăzeci și ceva de ani și îmi amintesc că mergeam pe lângă trotuar, era o seară de iarnă și vedeam farurile mașinilor trecând pe lângă mine. Mă gândeam că nu trebuie să fac decât un pas la dreapta și tot chinul ar fi luat sfârșit. Imensul gol, durerea cumplită, sfârșeala și disperarea că mă duc în jos, alunec...
Venim de la Mega. Pe drum întâlnim un motan vagabond, o splendoare gri tărcată. Înalt, cu picioare lungi și suple. Și niște biluțe pe cinste. – Mama, ce-are acolo, la fund? Motanul nostru de-acasă e castrat, fata n-a observat niciodată că motanii au testicule. – Ouțele. Sacul cu ouțe, cum au și oamenii, adică bărbații. Oameni dezbărcați a mai văzut,...
Comentarii recente