A venit frigul și împreună cu el s-au întors durerile. Aproape că uitasem că am și-un fizic care poate durea, la cât de ocupată am fost cu psihicul în ultima jumătate de an. Dar el există, e concret și uneori dureros. Sunt zile în care deschid ochii și mă dor toate. Toți mușchii spatelui, încheieturile mâinilor plus degetele, ceafa mai...
Am doi copii bolnavi. Cel mare a început de luni, dar nu l-am crezut, am zis că exagerează un pic și l-am trimis totuși la școală. După câteva ore a fost înapoi acasă, cu frisoane, a trebuit să-l împachetez în șervețele și Fervex. Ieri a început și fata, așa că i-am ținut pe amândoi acasă și mi-am luat și eu...
Probabil că m-am stricat de tot. Ieri dimineață, când m-am uitat afară și am văzut zăpadă pe acoperișuri, deși am făcut brrr și m-am băgat repede înapoi sub plapumă, în sinea mea m-am bucurat, fără să știu exact de ce. Mai târziu, în timp ce sorbeam din cafea în bucătărie și mă uitam pe geam, mi-am dat seama că am...
Unul dintre exercițiile de mindfulness zice să fii recunoscător. Adică să fii recunoscător în mod conștient, pe bune, să-ți iei niște timp și să te gândești intens la asta, nu doar să zici „da, așa e” și să treci repede peste. Sigur, ideal ar fi să meditezi pe această temă, dar na, merge și doar să te gândești conștient și,...
Atât de repede trec zilele, se umplu cu de toate până la refuz, iar eu încerc să-mi păstrez echilibrul, să mențin un balans sănătos. Nu-i ușor să țin cont de fiecare dată și de mine, nu-s obișnuită, iar tentația e mare să renunț la plăcerile personale din lipsă de timp. Încerc totuși să nu mă mai neglijez. Așa că, chiar...
Zic așa pentru că e vorba de mama mea și de meditații la germană. Pentru cei care sunt mai noi pe-aici, să vă povestesc. Mama mea a fost profă de germană în Brașov, dar a avut și grădiniță și after school, unde îi învăța pe cei mici-mici germana mai în joacă, mai în serios, iar pe cei mai mărișori îi...
Am reușit să iau o gură de pădure pe anul ăsta. Am tânjit toată vara după ea, dar n-am avut putere să urc, am preferat să mă echilibrez la mare, e mai la îndemână. Iar ieri am urcat pe cărări cu rucsăcel și bocanci (urbani, haha, va trebui să-mi refac echipamentul de munte), am zburdat printre brazi, m-am strecurat printre...
E duminică dimineață, stau în colțișorul meu de citit, cafeaua aburește proaspătă lângă mine cu niște biscuiți, m-am culcușit sub o pătură de lână și ascult stropii de ploaie cum bat în tabla balconului și foșnetul roților ude pe Mihai Bravu. Pisicile s-au poziționat și ele strategic pe lângă mine, băiatul doarme încă, fata e la taică-său. Iau o gură...
Era cazul. Intra Franzoletta noastră în călduri din două în două săptămâni mai nou. Abia respiram și noi câteva zile de liniște, că o apuca din nou, cu mieunături, rostogoliri și tandrețe extremă, din aceea care ți se bagă în suflet, se freacă de tine, de mână, de cap, de ce o lași. Și am programat-o. Copiii s-au îngrijorat, căci...
Mi-am găsit în sfârșit sportul de care să mă pot ține. Nu genul la care mergi de câteva ori pentru că ți-ai făcut abonament, nici cel pe care-l practici pentru că e la modă sau la care ai aterizat pentru că te tărâște vreo amică. Ci sportul ăla care ajunge să-ți placă mult, la care mergi singur, regulat și din...
Comentarii recente