Dacă ai o relație deschisă cu copilul tău, așteaptă-te ca această întrebare să vină undeva în jurul vârstei de 12 ani. Și pregătește-te din timp. La doisprezece ani, fetele din generația mea se jucau încă cu păpuși, iar băieții mai adunau surprize de gumă cu fotbaliști. Nici n-auziserăm de droguri, de iarbă și etnobotanice, de pastile sau de injectați. Trăgeam...
Aveam vreo douăzeci și ceva de ani și îmi amintesc că mergeam pe lângă trotuar, era o seară de iarnă și vedeam farurile mașinilor trecând pe lângă mine. Mă gândeam că nu trebuie să fac decât un pas la dreapta și tot chinul ar fi luat sfârșit. Imensul gol, durerea cumplită, sfârșeala și disperarea că mă duc în jos, alunec...
Venim de la Mega. Pe drum întâlnim un motan vagabond, o splendoare gri tărcată. Înalt, cu picioare lungi și suple. Și niște biluțe pe cinste. – Mama, ce-are acolo, la fund? Motanul nostru de-acasă e castrat, fata n-a observat niciodată că motanii au testicule. – Ouțele. Sacul cu ouțe, cum au și oamenii, adică bărbații. Oameni dezbărcați a mai văzut,...
Încerc să scriu. Să profit de faptul că mi-s copiii plecați, că după job nu trebuie să merg în parc sau să pregătesc mâncare, să spăl, să strâng, să adun, să aranjez. Frigiderul e gol, chiuveta la fel, în casă e ordine, doar pisicile ce mai lasă păr și răstoarnă lucruri în joaca lor zilnică, lucruri nesemnificative. În schimb, mi-e...
În copilărie și în tinerețe n-am folosit niciodată cremă solară, nici nu cred că exista așa ceva pe-atunci. Apoi am crescut, am făcut copii, am aflat ce-i cu soarele ăsta și am început să cremuiesc. N-am folosit de la început factor mare și nu pe peste tot, pentru că mi-era tare teamă că mă întorc albă de la mare. Până...
Da, da, mi-a căzut o unghie pentru prima oară în viața mea și sunt încă fascinată de acest lucru. Prin primăvară am purtat niște bocăncei care-mi plăceau nespus. Maro, din cauciuc și cârpă, ca niște bascheți mai spre bocanci, numai buni de primăvară. Mi-i cumpărase George online și îi purtasem de vreo câteva ori, dar scurt. Cum lucrez de-acasă, mi...
…citesc mult. În loc să profit de timpul liber de copii și să scriu, mai mult citesc. Și cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama cât sunt de limitată și nu-mi vine să mai scriu nimic. Și-atunci iau altă carte și tot așa. Deci mă află într-un cerc vicios al scris-cititului sau, mai bine zis, al nonscris-cititului....
Am fost în weekend la Brașov, să-mi văd copiii. Era seara târziu, era un pic răcoare, dar tot m-au așteptat pe drum, ascunși după niște tufișuri și au sărit pe mine și m-au speriat și eu am murit de fericire (și un pic de sperietură). Sâmbătă dimineața au tras de mine să mergem să ne bălăcim la Paradisul Acvatic și...
– Bun, și ce crezi tu că obții obligându-l să citească în fiecare zi câteva pagini? – N-o să-i adoarmă creierul de tot peste vacanță. – Nu-i adoarme oricum, la vârsta asta îi zbârnâie mai ceva ca al tău. – Sigur, îi zbârnâie la jocuri și atât. – Astea îl interesează momentan. Știi bine că, dacă-și pune ceva în cap,...
Am să încep cu o întrebare simplă: ce vedeţi în imaginea de mai jos? Privind cu atenţie, identificaţi un băiat, ar putea fi Max, da, chiar el este, judecând după şuviţa blondă din breton şi kendama de pe masă. Dar aspectul cel mai important este faptul că stă aplecat asupra unor hârtii, pare foarte concentrat, calculează ceva. Dacă mai adaug...
Comentarii recente