fuga

Am mai ciupit un strop de vacanță, am mai luat o gură de libertate. 

Spontan ne-am decis, ne-am luat cortul și toate celelalte acareturi, ne-am azvârlit într-o mașină și am plecat spre sud-vest. Doar noi și fata, căci adolescenții noștri se află într-o etapă în care frumusețile patriei nu intră în sfera lor de interes.

Prima noapte ne-am petrecut-o într-un camping din Clisura Dunării, o zonă în care nu mai călcaserăm. Am descoperit o Dunăre maaare și veselă, cu multe bărcuțe cu motor, care te plimbă de colo-colo, prin Cazane mici și mari să ți-l arate pe Decebal sculptat în piatră și diverse peșteri în stâncă. Viteză, vânt, apă – fain! Orșova a fost o supriză plăcută, îmi imagineasem un oraș de câmpie anost, uscat și prăfuit, când de fapt are dealuri verzi și multă apă. Și case lipite una de alta, cum îmi plac mie.

A doua noapte am petrecut-o în Parcul Național Cheile Nerei Beușnița (ce nume lung!), într-un camping la care am ajuns pe întuneric, după un drum forestier care nu se mai termina. Dimineață am lăsat mașina și cortul să se usuce de rouă și am pornit pe un traseu nu lung, nici greu, cu o copilă foarte încântată. Ne-am întors cu aceeași copilă, încântată dar obosită.

A treia noapte am dormit-o în pat de oameni, la Sibiu, într-o mansardă de lângă pod. Un duș cu de toate după trei zile de sălbăticie a fost o adevărată binecuvântare până și pentru copilă. Aici unii s-au îndopat cu inghețată și s-au jucat cu o călugăriță gigant de vreo 10 cm. Și nu, nu ne-am dus la tiff cu copila, dar am văzut că erau oameni distanțați și cu mască. Am jucat în schimb mimă pe terasă la kulinarium și nu ne-am închipuit că poate fi atât de amuzant să joci mimă cu un copil de 8 ani – trebuie să încercați dacă aveți copil, dacă nu, împrumutați unul, chiar merită.

A patra noapte am dormit-o acasă, fără copilă, am mai lăsat-o câteva zile la bunica ei.

Și de unde recunosc că nu prea aveam chef de plecat cu cortul pe coclauri la început, acum mă gândesc ce bine a făcut partenerul că a tras de mine. Și mai vreau.

P.S. Aaaa, și pe asta trebuie s-o spun, că m-a marcat profund. Pe drum am văzut sate pierdute prin Caraș-Severin care aveau în centru câte un container din plasă de sârmă, în care sătenii colectau peturile de plastic (!!). La noi la capitală, la sectorul doi, e al naibii de greu să pui ceva similar în spatele blocurilor. Na, că iar mă enervez.