dimineți

Există desigur și avantaje în toată povestea asta. De exemplu, faptul că nu trebuie să ne mai trezim cu noaptea în cap. Dacă școli și grădinițe nu mai funcționează, dacă oamenii lucrează de acasă, dacă nu mai pierzi timpul pe drum încoace și încolo, nu mai trebuie nici să pregătești pachețele dimineața, poți dormi mai mult. Un cadou neașteptat.

Trebuie să recunosc că înainte, când mă priveam dimineața în oglindă în timp ce mă spălam pe dinți, aveam senzația că mă uit la un zombie. Ochi încercănați, tulburi, tenul tern. N-aș spune că acum radiez prospețime la prima oră a dimineații, dar faptul că nu mă mai trezesc la 6:30 are efecte benefice asupra fizicului și mai ales asupra psihicului. E o senzație nemaipomenită să nu mă trezească alarma, pe care ani de zile am urât-o din străfundul inimii mele. Și cred că nu sunt singura. Copiii sunt și ei fericiți că nu-i mai scol cu noaptea în cap, doar că ei au mai puțini ani de ură în urma lor. 

Nici cu pachețelele nu trebuie să-mi mai bat capul, cu aceeași veșnică întrebare matinală Ce naiba să le pun la școală ca să și mănânce? Nici nu-i mai iau la rost după-amiază că iar nu și-au mâncat senvișul. În privința dimineților nu pot fi decât recunoscătoare pandemiei.