studiem

Zile apăsătoare, încărcate de emoții puternice și uneori contradictorii. Avem și momente vesele, cu glume adolescentine și râsete de descărcare, avem și discuții tensionate din te miri ce, pe fond de oboseală și nervi întinși. Le facem față, ne-am propus cu toții la începutul acestei perioade grele să ne străduim.

Trec greu zilele astea de chin, ticsite de variante matematice și argumentații literare, și parcă totuși nu-s deajuns când ne uităm la sarcinile împărțite în mod cât mai echilibrat pe zile.

Îi văd dimineața, când mă îndrept spre cafea, aplecați asupra biroului, pierduți printre hățișurile geometriei. Îi aud murmurând pe de rost formulări standard de comentarii literare, în timp ce țăcăne absenți câte o kendamă din copilărie. Sunt imagini cu care nu sunt obișnuită și care mă înduioșează. Uneori le aduc mâncarea la birou, le storc limonade până mă dor mâinile sau îi răsfăț cu înghețată – măcar cu atâta lucru să le ușurez viața.   

Chiar dacă n-am chef și îmi repugnă, îi mai ascult seara din caiete. Genul liric, epic, pastelul, doina, basmul și fabula sunt fantome care ne bântuie prin apartament, dorm cu noi și stau cu noi la masă.

Și totuși, una peste alta, în ciuda vremurilor grele sau poate tocmai datorită lor, am un sentiment de bine, de armonie în familie. Suntem cu toții în aceeași barcă și privim cu emoție viitorul. Repetăm, ascultăm, discutăm, memorăm, totul împreună. Și cred că asta e, de fapt, cel mai important.