timpul și timpurile, trăite cu savoare

Umblăm, în perioada asta, în căutarea unei căsuțe ieftine într-o zonă de țară care să ne placă. Suntem pretențioși și nu avem bani, dar căutarea în sine e atât de plăcută, încât a devenit scop în sine. Am văzut tot felul de sate și margini de sate, lunci cu flori și gârle, pajiști și păduri, drumuri desfundate pe care s-a chinuit biata mașinuță de oraș. Oprim, ne minunăm, luăm cu noi în minte și-n inimă tot ce se poate lua. Plus flori de câmp, maci și margarete, crenguțe de trandafiri sălbatici sau soc. Mi s-a umplut balconul de natură și borcane de socată. Și chiar dacă nu vom avea niciodată căsuța noastră cu boltă de trandafiri și heleșteu, sunt niște drumuri care-mi rămân adânc gravate pe scoarță.

Acasă lucrurile sunt mai prozaice, ne așteaptă două examene de capacitate, iar până atunci ne luptăm cu hățișul de variante și meditații, formulare și anexe, informații contradictorii și mici spaime legate de viitor. Avem, în formula actuală, doi adolescenți în pragul liceului și-o mandarină răsfățată. Cinci suflete în interacțiune zilnică, în căutarea echilibrului și a păcii interioare.

Încerc și-mi iese tot mai des, să nu mă grăbesc nicăieri. Să găsesc frumusețea drumului așa cum e el, uneori lin și însorit, alteori cu hârtoape. Să-mi acord timp pentru a privi în jur, să nu uit asta sub nicio formă.