mini-vacanța de aprilie/mai

2 Responses

  1. Vio spune:

    Si prietenul vrea sa o (re)vada pe Vera. Mai mult, are un cadou pentru ea (sper ca stai jos): dintr-un ou din ala mare, kinder, are o Barbie. Sambata se uita la ea si a zis „O sa i-o dau Verei cand ne vedem!”. Dupa o vreme (de meditatie) a continuat „Totusi ei i-ar placea mai mult un dinozaur”.
    L-am intrebat de unde stie „Pai sigur ii plac enorm dinozaurii: mereu imi propunea sa ne jucam de-a dinozaurii, iar eu ii tot spuneam ca m-ar plictisi acest joc”
    :)))
    Ne vedem cat de curand. Doar ca.. momentan..numar bube:)).De fapt nu le numar caci sunt nenumarate 😛

  2. Lea spune:

    De putina vreme, am constatat ca drumetiile si calatoriile cele mai frumoase sunt cele spontane. Pe loc. Cand simti bucuria aceea imensa sa pleci undeva. Vacantele programate sunt pline cu de toate, dar de cele mai multe ori nu mai au emotii. Emotiile cele mai frumoase sunt cele traite atunci, pe loc, cand te inunda. Din pacate, doar un om complet liber si independent ar putea savura asa ceva. Dar am avut cateva experiente recente in care nu a mai contat ca nu erau multi bani sau timp suficient si mi-am dus sufletul unde a dorit el atunci. A fost magnific! Nu banii multi iti daruiesc o (mini)vacanta de vis, ci starea interioara de bine si fericire! Poti trai ceva exploziv si cu extrem de putini bani. Vara trecuta am experimentat o stare de beatitudine in natura cu doar 20 de lei la mine (cateva rosii inima de bou, o zacusca, o paine adevarata de casa, apa de izvor) si cu plinul de benzina la masina. Intr-un colt magic de tara. Mi-am propus ca anul acesta sa nu mai merg la mare programat, ci in secunda in care imi zvacneste inima.

Lasă un răspuns