slow motion

6 Responses

  1. Maria spune:

    Adica restul mai inteleg, dar nu e o placere by default sa completezi declaratia ANAF?!?

  2. Carla spune:

    As adauga aici si: sa accept ca, daca n-am facut ceva la un moment dat, e nefacut si basta. Fara analize, regrete, intrebari gen „daca faceam asta acum era mai bine, etc”. Ma refer la orice „nefacut”, cat de mic. De la gunoi nedus, curatenie nedusa, telefon nedat, la… relatii, despartiri, etc. Pur si simplu sa accept ca, daca nu am facut ceva inseamna ca asa trebuia, fatalistul „asa a fost sa fie”.

    • mara spune:

      Am și eu niște what if-uri, dar nu foarte multe, ceea ce denotă că, în general, n-am prea gândit înainte să fac ceva, m-am dus pe impuls. :)))

  3. Mihaela spune:

    M-am gândit de multe ori să schimb radical multe, dar mi-am dat seama că funcționează lucrurile dacă nu mă înverșunez din nou la fel de tare. Slow-motion-ul meu e dimineața când am obișnuit bebele să se mai joace în pătuț 10-15 minute cât eu mă să temeinic pe dinți, aplic o cremă hidratantă (pe față, nu pe dinți :))) și pun de cafea. Apoi o aduc și pe ea în bucătărie și îi pregătesc micul dejun cât se uită pe o carte sau la desene. Făceam totul pe grabă și obosisem cumplit, mi se părea că nu am timp pentru nimic, deși făceam atât de multe. Cred că suntem și mai aspre ca noi atunci când devenim mame, că vrem să facem cât zece oameni la un loc și nu vedem că facem deja cât cinci. Și când suntem mai blânde cu noi înșine și ne iertăm pentru lucruri de care nici n-ar trebui să ne învinovățim, apare și această încetineală. Din care, da, apare și plăcerea timpului savurat la o viteză mult mai mică.

Lasă un răspuns