2019, altfel de rezoluții
M-am tot gândit. De la sfârșitul anului trecut mă tot gândesc la rezoluțiile de început de an, mai ales că anul trecut a fost unul greu, răscolitor și revelator pentru mine. Iar de la 2019 mă aștept să fie de-a dreptul revoluționar, în sens bun.
Ce lucruri ar trebui atunci să-mi propun pentru anul ăsta? Mai mult sport, mai puține vicii? Mai multe ieșiri cu prietenii, mai puțină muncă? Mai multe activități cu copiii, mai puțin timp petrecut online? Sunt rezoluții comune, de bun simț, pe care parcă nici nu mai trebuie să le rostești sau să le pui pe hârtie, căci sunt prezente în capetele noastre, ale tuturor. Sunt lucruri controlabile și, cu puțină voință, destul de ușor realizabile.
Mai greu e cu dorințele profunde, pe care ți le descoperi dacă sapi ceva mai adânc. Vorbim aici de partea aceea creativă, destul de greu de obținut, precum inspirația, ideile bune și, bineînțeles, timpul și dispoziția de care este nevoie pentru ca inspirația și ideile să apară. Căci dacă tot nu le pot controla pe cele din urmă să vină la comandă, măcar să le creez condiții să se apropie, să le dau spațiu, să se așeze și să rămână o vreme. Cum faci asta când, în rutina cotidianului, te cuprinde senzația că timpul se comprimă, viața e un haos care se învârte de te ia amețeala, în plus pigmentat la întâmplare cu evenimente neprevăzute? Când jonglând între job și copii, în loc să te dedici artei și spiritului creator, te consumi în griji și temeri, risipindu-ți energia între viroze și cheltuieli neprevăzute.
Soluția interioară am găsit-o. Pentru calmarea spiritului când emoțiile se-ntorc pe dos sau răbufnesc, există yoga și meditațiile de mindfulness. Am început de anul trecut și mă țin cu dinții de ele. Trăiesc în prezent și mă bucur de viață. Dar soluția exterioară, cea care ține piept factorilor de tot felul și care se gândește la viitor, cu ea cum rămâne?
Aici ar putea interveni un lucru la care puțini ne gândim, o treabă prozaică, ce n-are legătură cu creativitatea, dar care o susține, eliminând din griji și frici consumatoare de timp, asigurând sănătatea și protejând de neprevăzut: o asigurare de viață. Poate că unul dintre cele mai importante lucruri cu care să-ți începi anul, la care să te gândești ca la o rezoluție pe termen lung, este o asigurare de viață. Una simplă, transparentă și modulară, așa cum vrei tu.
Mă tot gândesc la o asemenea protecție pentru mine și copii, nu-i o idee rea să te știi lipsit de griji. Și vă sfătuiesc și pe voi să o luați în considerare ca rezoluție cu rază lungă de acțiune.
Noi abia mutati in tara noua de cateva luni, chiar zilele astea am semnat asigurari de viata si de ‘critical illness’. Pentru ca ma lua cu fiori gandul ca daca. Plus ca am avut in familie recent ceva chestii nasoale, si fara asigurare le-ar fi fost si mai rau. Macar asa, banii erau ultima grija…
Am ales varianta cea mai ieftina pt moment, ca nu o ducem extraordinar cu banii, dar deja dorm mai linistita.
E de luat in calcul, zic eu, mai ales cand sunt si copii la mijloc.
Si cand mai afli si ca X sau Y din generatia ta s-au dus deja din diverse cauze, incepi sa te gandesti ca poate-poate ar fi timpul sa devii mai matur si sa te asiguri cumva. Ca nu suntem nici nemuritori, nici paziti de toate cele.
Draga Mara, pentru ca suntem inca in ianuarie si un gind bun nu cred ca strica, iti doresc ca in cele 11 luni ramase din 2019 sa vina la tine ce-ti lipseste si sa-ti fie fiecare zi o revolutie de-aia buna :)) Sa-nlocuim rezolutia cu revolutia! Desi nu sunt interesata de aceasta asigurare, m-am uitat ce ofera. Si mi-am amintit ca, dupa ce m-am mutat din Romania, am cochetat indelung cu ideea de a-mi face o asigurare de inmormintare, care pasamite promitea sa-mi transporte oscioarele pe pamint mioritic, sa-mi aleg florile si ce piese sa-mi cinte in fundal. Suna cam macabru, dar asta e viata, te gindesti si la moarte :)) Acum intr-o nota serioasa, o asigurare de viata iti da liniste la cutiuta si are grija cumva si de copii (daca am inteles bine). Sunt adepta asigurarilor pentru ca da, nu se stie ce vrea ziua de miine de la noi.
Mulțumesc, și vouă la fel!