noiembrie virusat și rece

Am doi copii bolnavi. Cel mare a început de luni, dar nu l-am crezut, am zis că exagerează un pic și l-am trimis totuși la școală. După câteva ore a fost înapoi acasă, cu frisoane, a trebuit să-l împachetez în șervețele și Fervex. Ieri a început și fata, așa că i-am ținut pe amândoi acasă și mi-am luat și eu o zi liberă. I-am dus la doctor, le-am luat siropuri și scutiri, în drum spre casă i-am băgat la mall, pentru că aveau genul acela de frisoane care trec abia la MacDo, apoi i-am îmbăiat în ceaiuri cu miere, seara le-am gătit ceva bun și mai târziu ne-am uitat cu popcorn la un film, o prostie fantasy pentru copii, dar care lor le-a plăcut. Am dormit toți trei în patul meu mare, printre șervețele, căni de ceai și siropuri. Una peste alta, o zi virusată de noiembrie ploios și rece, pe care am făcut-o din vorbe și din fapte, reușind s-o transformăm în ceva plăcut în ciuda durerilor de cap.

Acum dorm amândoi ca niște valize mici. Stau răsfirați de-a lungul și de-a latul patului meu, cu membrele împletite printre pături și respiră bine. Nu tușește niciunul, nu se-aud respirații obstrucționate, momentan e liniște. Mă uit la ei și mă gândesc că-i iubesc de mor, dau din coadă de bucurie că-s ai mei și mai iau o gură de cafea înainte să mă arunc în treabă.