gratefulness

4 Responses

  1. Eva Omega spune:

    Eu am început/încercat mindfullness-ul fără să știu ce e aceea, înainte să se vorbească despre el. Spălam vase cu soarele în spinare și, deși totul era un dezastru în jur, eram fericită că (încă mai) sînt.
    Asta cu recunoștința e mai grea, însă…

  2. Maria spune:

    Daca tie iti face bine sa gandesti asa, atunci e minunat ca reusesti.

    Doar ca recunostinta asta, ca sa te imbogateasca intr-adevar, cred ca ar trebui sa se refere la daruri pentru suflet. Nu la facilitare de procese domestice :). Mie asta cu grija pentru copil mi se pare din categoria „nu bea, nu fumeaza, nu ma bate, aduce banii acasa”. Si da, merita recunostinta – fix cat aia pentru cafeaua de dimineata 🙂

    O sa mai treaca timpul, o sa treci peste durere si peste omul care te-a ranit si o sa ajungi teafara si intreaga dincolo, sunt sigura de asta. Asa ca astept cu mare drag sa citesc aici la tine despre stropi de bucurie din aia stralucitoare, de care stiu (imi amintesc din alte scrieri de-ale tale) ca esti in stare.

    Florile de cactus mi s-au parut mereu divin de frumoase!

Lasă un răspuns