Începe școala, vin păduchii…
Când vine vorba de păduchi, lumea o dă cotită, vocile părinților scad la nivel de șoapte. Mulți privesc zona asta ca pe una tabu și puțini au curajul să spună “Da, dom’le, copilul meu tocmai a luat păduchi“. Majoritatea părinților țin infomația pentru ei, le fac copiilor tratament pe șestache și îi învață să nu spună mai departe la școală, de teamă să nu le fie pusă eticheta de “păduchios”. Când, de fapt, nu-i nicio rușine să ai păduchi, se întâmplă peste tot în lume unde sunt comunități de copii, în țări civilizate și școli bune, pentru că păduchii nu țin cont de curățenie și nivel social.
Ce sunt păduchii?
Niște insecte mici și nesuferite, care trăiesc în părul oamenilor și se hrănesc cu sângele lor (a nu se confunda cu puricii, care trăiesc în blana animalelor – puricii de animal nu se iau la om, cum nici păduchii de cap nu se transmit la animal.). Nu transmit boli și am putea conviețui în deplină armonie cu acești paraziți dacă mușcăturile lor n-ar cauza o mâncărime cumplit de enervantă. Dacă ai luat păduchi, se cheamă că ai pediculoză, ăsta-i termenul medical.
Mulți părinți nici nu știu cum arată, de fapt, păduchii. Ei bine, sunt mici ca puricii, dar mai deschiși la culoare, translucizi (se fac maro abia după ce se hrănesc cu sânge), iar la maturitate ating 2-3 mm. Nu-i prea vezi, pentru că sunt iuți, mai ușor le depistezi ouăle (se numesc lindini), niște puncte mici și albe, translucide, lipite bine la baza firului de păr (adică nu cad precum mătreața dacă le scuturi) și care se găsesc mai ales la ceafă și în spatele urechilor, unde e mai cald și umed. Dacă te uiți cu atenție la ele, se poate observa și un punct mic și negru – viitorul păduche. Ouăle ajung la maturitate în vreo opt zile și-atunci să te ții mâncărime! Dacă nu e în părul unui om, păduchele nu supraviețuiește mai mult de 2-3 zile.
Păduchii se iau prin contact direct – cap la cap – sau prin folosirea de lucruri la comun (căciuli, perii, prosoape, lenjerie etc.), nu sar dintr-un cap în altul și nu zboară. Ouăle nu se iau, ele stau bine lipite pe păr, la baza scalpului.
Ce faci când ai păduchi?
Păi, în primul rând anunți educatoarea sau învățătoarea, lucru pe care mulți părinți evită să-l facă, de jenă – e important să se știe că există păduchi pentru ca toți copiii afectați din comunitate să facă tratamentul în același timp, altfel și-i pasează de la unul la altul tot anul școlar. Apoi dai o fugă la farmacie și cumperi un șampon Paranix sau un spray Paranix împotriva păduchilor. Citești instrucțiunile, aplici și gata! Aștepți circa o săptămână și mai aplici o dată, în caz că a supraviețuit vreun ou mai îndărătnic. Între timp, te poți distra pieptănând părul zilnic cu un pieptene foarte des, special pentru îndepărtarea intrușilor – pieptenele Paranix – pe care îl găsești tot la farmacie (vedeți că în gama de tratament există două produse: Paranix Șampon și Paranix Spray pentru tratament; șamponul trebuie lăsat să acționeze 10 minute, iar spray-ul 15 minute. De altfel, vă puteți informa detaliat și de pe site-ul paranix.ro.)
Cum previi infestarea cu păduchi?
Se controlează la interval de câteva zile părul copilului dacă la școală s-a anunțat epidemie de păduchi. Eventual se piaptănă cu un pieptene special, ca să dormiți liniștiți noaptea. Sau, cel mai bine, se pulverizează părul cu spray de prevenție Paranix Spray pentru Prevenție înainte să-i dați copilului drumul la școală sau, și mai simplu, se spală părul cu Paranix Șampon pentru Prevenție (și în gama de prevenție sunt două produse) .
Ce trebuie să mai știm dacă am luat păduchi:
• Nu e musai să tunzi părul. Sigur, e mai simplu să aplici șamponul-tratament pe păr mai scurt decât pe unul tip Rapunzel, așa că scurtarea părului e indicată din motive practice, dar nu obligatorie.
• E bine să facă tratament toată familia. Noi poate îi verificăm și pe ceilalți copii, și pe soț, și pe noi în oglindă, dar hei, dacă n-ai mai avut și nici nu știi cum arată și unde să cauți, e posibil să te uiți sumar și să declari că n-ai. E mai sigur dacă face toată lumea tratament.
• Lenjeria, prosoapele trebuie schimbate, căciulile și șepcile spălate. Nu trebuie aruncate, căci păduchii nu supraviețuiesc oricum mai mult de 2-3 zile pe ele.
• Poți rămâne cu senzația de mâncărime încă o săptămână sau chiar două după reușita tratamentului (la drept vorbind, poți avea senzație de mâncărime și numai vorbind despre ei sau citind acest material).
• După tratament ouăle moarte rămân lipite pe păr, nu cad singure. Cu răbdare și ochi buni pot fi îndepărate încetișor, cu ajutorul pieptenului Paranix.
• Întreabă farmacistul de produsele Paranix pentru prevenție sau Paranix pentru tratament.
Țineți minte!
Păduchii nu țin cont de nivelul social și pot afecta pe oricine. Atitudinea părinților e importantă: dacă copilul a venit cu păduchi, nu leșinăm de spaimă, nu-i băgăm în cap că “Vai, e rușine să spui”, ci reacționăm firesc, ca de exemplu la o răceală: anunțăm la școală și aplicăm tratamentul Paranix. În ideea asta se va și desfășura în școli, între 17 septembrie și 08 octombrie, o campanie de educare și informare despre pediculoză și încurajarea comunicării pozitive în scoală și familie, care își dorește să le transmită copiilor că pediculoza este un simplu eveniment, care poate apărea brusc în viața lor, la fel ca o răceală – o afecțiune care nu trebuie să îi rușineze, care se tratează și nu are legătură cu igiena personală.
fii-mea a venit în clasa a doua cu păduchi. avea un păr lung și frumos și mi-era milă să o tund. mie nu mi s-a părut a fi cine știe ce problemă. m-am dus la farmacie și am cerut tratament. maică-mea, care descoperise problema – că eu habar n-aveam ce sunt ăia, a stat afară și m-a așteptat, pur și simplu i-a fost rușine. acum pe lângă tratamentul propri-zis țin minte că am dezinfectat și paturi, am spălat pe 90 de grade lenjerii, am schimbat perne, prosoape, etc … și da au dispărut și n-a trebuit să o tund. dacă se întreabă cineva cum am dezinfectat, există un spray pentru aceste insecte care se dă pe păr, cu spay din ăla am dat peste saltele, peste canapele, peste tot unde am considerat eu că ar putea să stea ăia. și am folosit 3-4 tuburi nu mai știu. de-atunci nu a mai avut probleme dar … deși un copil extrem de curat – credeți-mă că maică-mea e maniacă pe treaba asta, a venit acasă cu păduchi.
Mda….problema majora este aceasta rusine prost aplicata si lipsa comunicarii. Acum doi ani eu am luat paduchi de la niste „clienti”….evident ca am dat tuturor din casa, inclusiv copilului mare care are un par mai lung decat al meu. Ne-am tratat toti si am anuntat la scoala. Dupa ce am crezut ca a scapat, copilul continua sa aiba paraziti. Am schimbat si tratamentul, dar dupa cateva zile iar apareau. Sa constat ca desi diriginta a anuntat la scoala, parintii refuzau sa creada ca asa ceva exista si nu-si verificau sau tratau copiii. A fost o treaba care a tinut aproape 3 luni. Probabil inca lumea asociaza cuvantul paduchi cu mizerie sau saracie…..habar n-am, dar o astfel de campanie sper sa se faca in toate scolile…..
Oana
F frumos și documentat articolul. Felicitări!
Din pacate, in scoli nu sunt doar păduchi, incep sa apara, din ce in ce mai frecvent, purici. Și nu la persoane defavorizate social, nu, din contra! La oameni plini de bani , care stau la casa , au curte și animale, și care-și duc progeniturile la cele mai de fițe scoli….
două inexactități: păduchii, deși nu sar ca puricii, cînd sînt luați pe pieptenele special au un comportament ușor sinucigaș și ”sar” cît de departe pot ei, vreo cîțiva cm.
și da, puricii se iau la om.
Hmm, eu n-am văzut niciunul să sară, i-am văzut doar căzând, dar e posibil, na, nu sunt „păduchiolog”, ca s-o parafrazez pe fi-mea, care vrea să se facă „insectolog”.
Păi, și puricii ce fac pe om? Eu știu că puricii mai sar pe om, ciupesc, după care își văd de treabă, că nu pot locui pe pielea lui, sau? Avem pe-aici vreun „puricolog” care să ne lămurească, please? :)))