totul va fi bine

Pe drum ne-am certat, dintr-o prostie. Ea a ținut-o pe-a ei, eu, ușor instabilă emoțional în perioada asta, am ținut morțiș să-i demonstrez că nu-i așa și ne-am certat până s-a lăsat cu lacrimi din partea ei și mai aveam un pic și plângeam și eu.
Am ajuns acasă îmbufnate amândouă, dar cum nu putem sta mult timp supărate una pe alta, ne-am împăcat, ne-am luat în brațe și am stat așa, lipite, câteva secunde.
– Știi, mama? Câteodată nu-mi pot controla emoțiile, zice fata.
Am înghițit în sec și m-am gândit că am 37 de ani în plus față de ea și îmi controlez emoțiile al naibii de bine de la o vreme încoace.
– Știu, i-am zis.
– Și atunci le duc până la capăt…
M-am gândit la mine când aveam 6 ani și am încercat să-mi amintesc dacă știam măcar ce-i aia o emoție. Probabil că nici la 16 nu eram conștientă de ele, poate eventual pe la 26.
– Să știi că și mie mi se întâmplă asta, i-am mărturisit.
– Da?
– Da. Și e ok. Încercăm. Uneori ne iese, alteori nu. Dar va fi tot mai bine.