bolovanul

6 Responses

  1. Jo spune:

    Lasa-ti sangele sa spele bolovanul
    Sa il slefuiasca, sa il modeleze
    Lasa-ti lacrimile sa planga peste bolovan
    Sa il corodeze, sa il topeasca, sa il de-stalactizeze
    Sa il gasesti curand din ce in ce mai mic,
    Cat o piatra de aruncat cu prastia
    Si apoi cat un fir de nisip
    Deranjant in sanda
    Sa scuturi piciorul
    Si sa il lasi in urma pe trotuar
    Cand iesi la plimbare
    La brat cu cineva iubit.

  2. Corina spune:

    Ai umeri pe care sa plingi?

  3. liliana spune:

    draga mea dragă, am mai scris pe aici mai demult și am început să-ți scriu și acum câteva zile dar m-am oprit pentru că nu-mi găseam cuvintele. în urmă cu 10 ani o altă femeie m-a învățat că există viață la orice vârstă. și ea venea după o serie de decepții, avea un copil dintr-o căsnicie anterioară, etc … la 50 de ani a cunoscut un austriac (vezi că voiai să pleci în Germania, nu renunța) iar la 52 de ani a avut nunta la castel. austriacul era un baron ceva, legat de niște șampanie. în fine. poate părea ridicol ce-ți spun, la 52 de ani nuntă? te asigur că, dacă aș putea să-ți trimit poze, ai înțelege că a fost ceva simplu și frumos și delicat care m-a făcut să înțeleg că fericirea – sau mulțumirea, pot veni veni la orice vârstă. nimic nu-i pierdut dacă ești sănătoasă. spre diferență de el tu ai copii. probabil și el va fi parte din viața lor, doar parte însă, tu vei fi cu ei și te vei bucura de fiecare reușită a lor, vei fi cu ei, să zic așa, pe de-antregul. gândește-te la asta. am să închei cu o mică poveste, nu vreau să fiu rea, vreau doar să te încurajez și să-ți dai seama că orice ar fi tu ai un mare avantaj asupra lui și pentru că nu pot să înțeleg cum o femeie se poate declara fericită pe lacrimile altei femei. deci, demult, când eram tânără, am cunoscut pe cineva, era divorțat iar la divorț împărțiseră copii, unul ție, unul mie (lucru care mi se pare urât, 10 copii de-aș fi avut în viața asta cu 10 bărbați i-aș fi dorit pe toți lângă mine) astfel încât nici unul nu plătea pensie alimentară. am știut de la bun început situația și nu m-a deranjat. adică, nu m-a deranjat copilul că eu l-am găsit despărțit. toate erau bune și frumoase între noi, mă înțelegeam cu copilul. chiar îmi devenise dragă – era fetiță, până când vipera (o fac viperă pentru că ea introdusese divorțul pe motiv că își găsise marea fericire) a înțeles că urma să ne căsătorim. între timp marea ei fericire se dusese naibii și cred că voia înapoi. atunci a început bâlciul. telefoane că e copilul bolnav, celălalt, fugi să vezi ce și cum, n-avea nimic grav copilul dar trebuia adus aminte că era tatăl și e obligat. că are nu știu ce alte probleme de la financiare la diverse. cealaltă fetiță – avea omul două fete, mergea la școală și că de, iarăși probleme. că vrea meditații pentru copil – era în clasele primare doar că începuse moda cu meditații de la clase cât mai mici. în fine, toate ar fi fost cum ar fi fost, nu exista zi în care femeia aia să nu sune de cel puțin două ori, până când a sunat la 10 seara că i s-a stricat frigiderul. bun. și? să vină x-ulescu să o ajute iar x-ulescu s-a îmbrăcat să se ducă. atunci mi s-a aprins un beculeț. de ce te duci? ce poți să faci? să dezghețați un frigider împreună? până mâine n-ai ce să-i faci. e, e o femeie singură și neajutorată, o fi singură dar neajutorată nu e, e doar șmecheră. e mama copiilor mei. ce puteam să zic? am plecat pentru că aceea femeie ne-ar fi făcut viața un calvar fiindcă așa voia ea și putea. era mama copiilor lui, nu? poate că am plecat fiindcă nici iubirea mea nu era chiar atât de mare. nu știu. regret? nu, nu aș fi suportat să fiu bârâită zilnic, dar am învățat că o femeie divorțată, chiar dacă ea era de vină, mamă – mama copiilor lui, are întodeauna un atu.

    PS: înainte de toate gândește-te la copii. e greu acum dar ei au mare nevoie de tine. și lor le e greu.

Lasă un răspuns