presupunând că…

55 Responses

  1. alta Mara spune:

    Eu nu vreau bere. I as da o tipei, s o savureze intr o seara, dupa ce culca cei trei copii, sa si aduca aminte ca e o tipa misto de tot. Singura. Puternica. Si iar misto.

  2. Angela spune:

    Il lasi sa fie cu cine vrea si tu, copiii si bunica plecati ca doar stiti limba. Bafta!

  3. Ana spune:

    Pt ca ceva asemănător s-a întâmplat unei „prietene”, pot spune doar ca mergi mai departe. Nu cu mutatul, ala e ceva greu de dus de unul singur. Cu viata. Ai grija de tine emotional, va urma o perioada foarte grea și trebuie sa se ia în calcul și copiii. „Prietena” mea a apelat și la un psiholog. Cea mai buna decizie. Îmbrățișări calde!

  4. Mirela spune:

    Numai puțin să-mi adun fața de pe jos….

  5. O. spune:

    În contextul povestit de tine plecarea este și mai necesară. Vor fi atât de multe lucruri noi, atâtea de făcut încât prietena ta va fi și obosită și încântată și nu va mai avea energie și să se gândească la soț. În schimb dacă rămâne în țară, pe lângă motivele care au determinat-o să vrea sa plece și care nu se vor schimba, vor fi la fel de stresante și apăsătoare, va mai fi și el cu aventura lui. Așa că spune-i să nu renunțe la planul ei, nu are de ce. (Mai ales că, dacă îmi amintesc bine respectivul domn nu este la prima indrăgosteală. Ăsta e, atâta poate, nici nu are rost să te superi sunt lucruri msi importante pe lume decât persoana lui. Să-i fie de bine!).

  6. Maria spune:

    De plecarea din tara nu stiu ce sa zic… depinde de curajul „prietenei” si nu numai. Cred ca in situatia data mai e nevoie de un acord al tatalui copiilor pentru a-i muta in alta tara.

  7. douatreipatru spune:

    să meargă înainte cu planul cu mutatul. pentru că mutatul o să fie foarte greu, dar o s-o țină foarte ocupată și n-o să aibă vreme de prostii. el trebuie să se convingă singur care e drumul lui, ea n-are cum să umble la rotițele alea. când toată afacerea cu mutatul o să fie pusă pe traseu, ea o să aibă timp să se gândească, dar o să-și dea seama că nu mai are la ce. puf, iată o viață nouă. nouă, nu vouă!

  8. Aris spune:

    Move forward! Plangi cat simti nevoia sa plangi, cand te-ai linistit iei o decizie, cantarind totul la rece. Plecati, tu cu copiii, asta insemnand ruptura definitiva cu trecutul sau ramaneti in tara, cu program de vizitare copil si perioada mai lunga de „convalescenta”.
    Si bitte, bitte, nu-l astepta sa se intoarca/nu-l accepta daca iar se razgandeste si revine ptr inca 5 ani!
    Ai doar o viata, traieste-o fara regrete, reprosuri si privit in urma!
    It will be ok!
    Esti puternica, independenta financiar si cool pe deasupra!

  9. Petronela spune:

    Presupunînd că soțul prietenei este același care a mai lăsat-o pentru alta taman cînd se muta în casă nouă, nu a luat-o de soție legal, a mai lăsat și o altă femeie cu un copil etc., aș întreba-o dacă nu sesizează un pattern de fugă de responsabilitate din partea lui. Și aș sfătui-o să își dea voie să plîngă, să țipe, să simtă durerea, fiindcă e foarte sănătos. Și să stea de vorbă neapărat cu un psiholog bun, nu cu femei pe blog, care îi vor da sfaturi care sunt de fapt proiecții ale propriilor experiențe traumatice, deci extrem de subiective. Și apoi să ia o decizie răcorită, după ce va cîntări bine toate plusurile și minusurile. Și să scrie o carte.

  10. Gabriela Ela spune:

    Prietena ta ar trebui să-l lase sa plece.Dragoste cu sila nu se poate! Și să continue cu mutatul în altă țară. Cu copii, cățel, purcel ( sau pisică… după caz). Toate de întâmplă cu un motiv, chiar dacă doare al naibii de tare!

  11. Anamaria spune:

    Mda, chestia cu acordul tatilor pentru mutarea copiilor merita cercetata. Uneori apare atasamentu’ de unde/cand nu te-astepti…

  12. Cristina spune:

    Și parcă nu e prima data, nu?
    Pleacă.

  13. Sabina spune:

    Eu i-as zice prietenei tale sa plece cu copii, bunica si pisici si sa-si traiasca viata. Le va oferi un alt viitor (mai bun poate) copiilor, dar si ei. Asta doar daca se simte pregatita sa asigure singura toate veniturile familiei. In 2 ar fi fost mult mai usor. E mai bine sa s-a intamplat acum, decat pe acolo. Si prietena ta trebuie sa fie foarte puternica in momentele astea si sa accepte orice ajutor sau sa apeleze la cineva cand simte nevoia.

  14. Lara spune:

    Numai ce m-am lasat de fumat si ma faci sa ma apuc. Sunt un pic furioasa.
    I-as pune funda si i-as zice ” sa ai noroc de ea”!
    Tu esti o persoana frumoasa si iubita, puternica si desteapta. Vezi ti de viata. Te imbratisez.

  15. Liana spune:

    M-as infuria oribil, as suferi, poate ca as amana plecarea pana mi-as aduna din nou energiile, ca nu plec la mama, in Crangasi, ci intr-un loc unde n-am prietenii de acasa si totul e necunoscut. M-as duce la terapie si as apela la tot ajutorul pe care l-as putea primi de la cei din jurul meu.
    As incerca sa imi gasesc propria voce printre cele ce imi spun ce ar face in locul meu. Pentru ca nu e nimeni in locul meu, de fapt.

  16. Emma spune:

    prietena ta sa-l convinga pe el sa mearga asa cum si-au propus ca familie mai departe cu planurile de emigrare. La psycholog ar fi bine sa mearga impreuna.

  17. diana spune:

    mh, daca a mai facut-o anterior, cum inteleg de mai sus, wtf, ce sens are? Poate fi un tata minunat de la distanta, dar nu merita sa-ti ingropi viata langa unul care fuge din cand in cand cu alta. Tu ca tu, dar fiica-sa ce invata din asta, ca e ok asa?

  18. mara spune:

    Băi, ce mișto sunteți, știam eu de ce vă întreb și eram sigură că așa îmi veți răspunde, pentru că gândim cam la fel, la urma urmei ce se-aseamănă se-adună (pe blog). Voiam păreri din afară, de la distanță, căci dinăuntru avem. Altfel, este și terapie specializată, este și ieșeală întru terapie, deci este și bere, este și prieteni reali (ce fain e să constați că ai prieteni care sar în ajutor, deși nu v-ați dat prea multe semne cu anii), este ok. Și este, desigur, și planuri de viitor, ele rămân aceleași și în picioare.
    Mulțumesc de susținere și gânduri bune!

    P.S. Cum se face că de fiecare dată când mi-a fost nasol ați fost aici și m-ați susținut? Judecând din comentarii, sunteți aici de ani de zile, m-ați văzut și high, și low… tocmai realizez că eu și cu voi avem o relație. Una de cursă lungă. Și pentru asta vă dublu mulțumesc și vă iubesc (mai ușor cu efuziunile pe scări, mara!)

  19. Damn! I didn’t see that comming! Dar am si pierdut o parte din postari.

    Pe el nu-l poate forta nimeni sa se intoarca, pe ea nu o poate opri nimeni sa-si planga pierderea. Insa ea poate sa plece acolo unde va fi mai bine micii ei familii (copii, pisic).

    Imi pare tare rau pentru intreaga situatie. Hugs de departe.

  20. A. spune:

    suntem mai multi aici, ca sa stii. care citesc fiecare postare de pe blog de ani de zile, chiar daca nu dau niciun semn. suntem aici.

  21. Jo spune:

    Oh, for f*ck’s sake! (cu toata frustrarea si obida)
    Singurele sfaturi pe care le am e sa 1 – termine cu licenta si sa puna diploma in traista. 2 – sa fie sigura ca are un job asigurat in noua tara, inainte de a pleca.
    Emigrarea sucks wind. Big time. Emotional si financiar si in toate felurile. De-aia, macar financiar trebe sa fie sigura ca merge treaba, ca emotional va fi un roller-coaster anyway. E deja un roller-coaster. Copiii mari vor trece mai usor peste socul emotional al despartirii, pentru ca vor intelege mai bine. Poate asta ii va ajuta si sa se intergreze dupa emigrare mai usor. Cu copilul mic va fi mai greu. Mult mai greu.

  22. gainile spune:

    Au, am zis ca ma incadrez perfect in ipoteza (ca varste si situatie familiala) si mi-am pus problema ce as face daca m-as trezi in situatia asta… M-au trecut fiorii, nu e o chestie chiar usor de digerat. Cum la noi emigrarea e deja facuta, trec peste pasul asta, dar eu as continua cu toate panzele sus, in aceeasi directie ca si pana acum. Tu stii ca cea mai buna razbunare e sa vada ex-ul cat de fericita esti, nu? Nu e usor sa emigrezi in situatia asta, dar cred ca e mult mai greu sa ramai. Sa ai grija, stiu ca esti o luptatoare, dar sa nu uiti pentru ce lupti! Mult curaj si putere, pupam!

  23. O. spune:

    Multumesc pentru ce ai spus la adresa noastra, cei (eu sunt o cea) care te citim. Te citesc dinainte de ultimul divort prin care am trecut eu, dinainte sa se nasca Vera, pe vremea cand aveai unele probleme de sanatate. Blogul tau este inca primul pe care il citesc si singurul de atâta timp pentru că scrii lucid, neplictisitor, cu umor si pentru ca m-am atasat de copii, de bunica, de pisic si cred că si de tine. 🙂
    Asa, imi amintesc de prima lui iesire din decor desi nu ai povestit foarte mult. Atunci m-a socat. Acum nu. Si eu am 40+ si m-am prins că din pacate unii oameni nu sunt de cursa lunga. Acum ce ramane este sa fie un tata bun, asta cred că va fi.
    Sfatul cu mersul la psi e foarte bun, cred că si eu as merge, pentru copii mai ales.
    Chestia cu plecatul, da, va fi greu dar poate mai mult pentru că vei fi singura si o gramada de sarcini administrative vor cadea exclusiv pe capul tau. Nu cred că pleci la plesneala, unde s-o nimeri si fara sa te informezi foarte bine inainte avand in vedere că merg si copiii. Cred că va fi o plecare bine organizata pentru că tu insati esti organizata si cu capul pe umeri. Problema nu o sa fie nici că te vei regasi singura printre straini ci daca inca il mai iubesti, asta o sa doara. De asta faptul că mutatul va fi complicat poate fi de ajutor, nu vei mai avea când sa bocesti si nici timp pentru asta iar la un moment dat, puf! va durea mai putin. Big hug şi much love! Suntem aici, nu plecam!

  24. buna Mara!

    Eu te citesc de dinainte sa se nasca Vera, desi nu cred ca am comentatat la postari mai mult de doua ori !!
    Plecarea cat mai departe si inceperea unei „noi vieti” mi se pare cea mai buna solutie, nu numai din punct de vedere al relatiei… dar avand in vedere ce se intampla in Romania. Mai ales ca planuri erau de dinainte…Asa nu se simte ca se fuge in fata „greutatilor” ci doar ca se urmareste indeplinirea planului initial. Cu, sau fara partener. Eu is in UK de doi ani, si nu regret nimic. Cu partener sau fara!

  25. Ana spune:

    Eu as continua planurile de emigrare fara el. Dar cred ca este obligatoriu sa ai job in noua tara din momentul in care ajungi. Jobul inseamna, pe langa cheltuielile zilnice, asigurare medicala si sanse de a gasi un apartament de inchiriat. Altfel este foarte greu sa gasesti chirie. Si ceva economii pe care sa te bazezi pana la primul salariu sunt obligatorii. Ar fi grozav sa o puteti lua pe bunica cu voi. In ceea ce priveste pisicile cred ca va reduc considerabil sansele de a inchiria un apartament locuibil. Noi am emigrat in Germania cu o luna in urma si cam astea sunt impresiile de pana acum. Avem si noi doi copii am observata si fata de familiile cu copii exista retineri in ceea ce priveste chiria.
    Cred ca mutarea v-ar ajuta si pe tine si pe copii sa depasiti mai usor etapa care urmeaza dupa o decizie de mers pe drumuri diferite. Aici oamenii par mai veseli, mai relaxati si transmit asta celor din jur. In Bucuresti, unde am locuit si noi, este incrancenare.
    Iti citesc blogul si imi esti tare simpatica.

  26. Adelina spune:

    Te citesc mereu. Încă de la primele însemnări. Ești puternică, frumoasă și foarte inteligentă! Îți doresc multă sănătate și să iei cea mai bună decizie. Mai mult nu îndrăznesc să-ți zic. Te îmbrățișez!

  27. Gabi spune:

    Te citesc din studentie, acu’s om mare cu copil mic. Imi aduc vag aminte ca prietena asta a mai avut o problema asemanatoare acu ceva ani si au trecut cu bine peste (nu erau foarte multe detalii in postarea respectiva). Si stiu ca m-am mirat atunci, dar pana la urma fiecare face alegeri in dreptul lui, vorba aia, a gresi e omeneste, continuarea nu o mai zic. Capul sus, si putere sa mergi in continuare.
    P.S.: Eu cand am vazut poza m-am gandit ca ai avut „the talk” cu unul din copii, chiar eram interesata sa vad cum ai pus problema 🙂

  28. Aida spune:

    Gizas faching craist…lasand la o parte asta, aduna-te, Mara, poti, meriti, vei reusi. Si da, suntem mai multi/multe care te citim si suntem aici cu tine, chiar si numai cu o imbratisare virtuala 🙂

  29. adamutza spune:

    Draga Mara, multumesc din nou ca esti autentica si faina! Am incredere ca vei razbi, nu va fi usor, dar va fi foarte bine in final! Sunt sigura!!! Ar fi splendid sa vina si mama cu tine! Iti trimit un milion de ganduri bune, good vibes si mi-ar placea mult sa iesim intr-o zi la bere pe o teresa in Germania 🙂

    • Codruta spune:

      Imi pare foarte rau….nu stiu ce as face, probabil as pleca…iti doresc multa putere si incredere in tine. Nu incerca sa ti asumi vreo vina! Sunt lucruri care pur si simplu nu tin de noi…O sa fie si bine

  30. SimonaB spune:

    Hei. Mi-e oarecum rusine sa spun ca-ti citesc blogul de cativa ani si nu am comentat niciodata. Nu mi s-a parut ca as avea nimic interesant de spus. Nu ma pricep la computer stuff, dar m-am gandit ca acolo undeva se vad totusi adrese de IP sau cumva tot ai o evidenta a oamenilor care te citesc. Eu cred ca esti minunata si ceea ce scrii despre Vera ma face sa cred ca as putea sa am si eu o fetita candva, chiar daca nu cred ca sunt mama ideala. Poate pare penibil, dar cred ca esti atat de cool si normala, cat imi imaginez ca ar fi mama daca ar fi inca aici. Nu sunt foarte tanara, e doar un fel de a formula un sentiment. May the odds be ever in your favour!

  31. Iulia spune:

    Draga Mara, si eu sunt una dintre alea care te citesc fara sa spuna nimic, inca de pe vremea cand Max era mic si se credea spaidamen 🙂 desi pe atunci n-aveam Kinderi si nici planuri in acest sens (abia acum am unul in the oven), dar in momente din astea am zis ca trebuie sa spun ceva…
    Transmite-i #prietenei sa fie puternica, sa tina capul sus ca o tipa misto ce e, sa-si vada de planuri, de viata si de copii si cam aia e. Si io mi-s copil de parinti divortati si o iubesc si apreciez pe mama de un miliard de ori mai mult pentru ca a avut puterea sa ma creasca si sa ma educe fara sa se cramponeze de prezenta unui barbat in viata noastra, decat sa fi stat cu el si sa fi inghitit frustrari cu nemiluita.
    Kopf hoch, Blick nach vorne! Alles liebe, eine cititoare aus Bv 🙂

  32. Elena spune:

    Serus și din Cluj! Și eu te citesc de mulți ani, însă am comentat de maxim doua ori…. situația expusă sucks big time. Dacă ai in străinătate unde sa pui capul jos măcar pana găsești job și chirie bine ar fi. Altfel, exista varianta sa lași copiii cu bunica 2-3 săptămâni pana mergi tu acolo sa le aranjezi sosirea: casa, școala/grădinița, un eventual job.
    Voiam mai mult sa spun ca te citesc pentru ca ești ca noi, astea reale, normale și e ca o gura de oxigen in peisajul mamelor/ femeilor perfecte. Multumesc pentru efortul de a scrie aici in toți acești ani!
    Elena

  33. Ramona spune:

    Eu ce mai pot zice dupa tot ceea ce s-a scris?!
    Dupa postarea ta, toata ziua m-am gandit la tine. De parca prietena mea cea mai buna m-a sunat si mi-a spus ca are problema asta..

  34. Reu Mihaela spune:

    Buna. Mara, si eu te citesc de ani de zile, Max era micut atunci. Nici eu nu prea comentez….dar asa cum zic si celelalte acum nu pot sta deoparte. Esti un om minunat, o mama sensibila si cu capul pe umeri fara a i se lua din partea foarte cool, un om frumos si foarte bun.
    Da, noi suntem aici asa cum spun celelalte prietene de mai sus in comentarii, decizia este a ta si numai a ta. Si asa cum a mai scris cineva, parca m-a sunat o buna prietena sa-mi spuna ce problema are. Te pot ajuta numai cu ganduri bune si sperante ca o sa iei decizia buna pentru tine si copii. Esti minunata, te rog sa nu uiti asta niciodata! Mihaela R

  35. Carla spune:

    Mara draga, tare mult e de cand n-am mai comentat. De citit insa… blogul tau e ca un serial „addictive” . Daca pierd niste episoade, le caut repede pe net sa le vad. Este „Tanar si nelinistit”-ul meu. Il citesc de pe vremea cand avea Max 3 ani si-si stergea mucii pe mana ta, a razbunare (hihi, chiar, ce-ar fi sa procedeze si „prietena” ta la fel cu parteneriu’ iubitoriu?! Asa, pe nepusa masa 😀 ) De-atunci… muuulte episoade au trecut in serii distincte: operatie, scoala copil, casa noua, copil nou, o carte… Acum, bag seama, o serie noua e pe punctul de-a incepe. Oriunde se va turna noua serie, draga mea, toarn-o dupa cum simti! Daca simti sa plangi, plangi! Sa razi isteric, fa-o! Sa-ti imbratisezi copiii… sa-l iei pe el la bataie… sa-l iei in brate… Doar tu esti in pielea prietenei si doar tu-i poti trai sentimentele. Fii prietena „prietenei” tale! Fii langa ea cand simte nevoia sa-si manifeste sentimentele, sa si le rosteasca. Ai sa vezi ca-ti va raspunde si ea, anuntandu-ti la un moment dat planul pentru seria urmatoare, cu punct si virgula.

    PS. daca turnati seria urmatoare intr-o tara cu limba dificila si cuvinte luuungi, fie-ti mila de noi, baga subtitrari 😉

  36. christina spune:

    Ma tot gandesc ce sa scriu si nimic nu mi se pare potrivit. Te citesc de vreo 7 ani si primul gand a fost ca asa ceva s-a mai intamplat o data.
    Am fost si eu acolo, iar acum, la aproape doi ani distanta, si eu si copilul suntem bine. Si asta este cel mai important. Cred ca plecarea ar fi un lucru bun. Bafta multa si toate cele bune! Te imbratisez!

  37. Gratiela spune:

    Si eu citesc de multi ani…:)
    As pleca. Ori unde ai stabilit deja, daca ai job si chirie si etc, dar si mai posibil m-as muta la Brasov.
    Te imbratisez cu drag.

  38. Gratiela spune:

    PS: imi place poza de mor :))

  39. mara spune:

    Vă mulțumesc again (imediat mi-o iau în cap după atâtea lucruri drăguțe pe care le-ați spus) și v-aș răspunde fiecăreia în parte, dar nu pot momentan. 🙂 Oricum, e în fiecare zi un pic mai bine.

  40. delia cj spune:

    si eu te citesc. go forward si fii tare! (Hug)

  41. Oana spune:

    Si eu te citesc de cativa ani, am fost si la lansarea cartii tale, imi place la nebunie cand pui perlele Verei.
    Ca si situatie… nu stiu cum as reactiona, chiar vorbeam cu sotul meu aseara, i-am zis despre tine, toata ziua m-am gandit la asta.
    Parca o resimt si eu ca o tristete, simt ca m-am atasat de tine ca de o prietena. Suntem multi pe aici, dupa cum vezi.
    Stiu ca pana la urma vei alege ce e mai bine pentru tine si pentru copii. Iar noi vom fi aici sa te sustinem virtual (sau si in realitate, daca ai nevoie de ceva si vrei sa apelezi la noi, sigur ne vom uni sa dam o mana de ajutor).

  42. Ana spune:

    Draga Mara, desi suntem multi care te simtim aproape si am vrea sa ajutam, experienta de viata m-a invatat ca nu e bine sa dai sfaturi oamenilor. Ce as face in situatia respectiva . . . habar n-am. Pare o idee buna sa pleci si sa te focusezi pe altceva. Aparent esti o fiinta destul de cerebrala, sunt sigura ca esti pe drumul cel bun in ce priveste viata voastra. Alles Liebe!

  43. Ioana spune:

    E cam ca lăsatul de fumat. Cand spui ca ai renuntat la tigara, o vezi ca pe o pierdere. Cand spui insa ca ai scapat de tigara, brusc apare ca o eliberare. So, poate ca in viata prietenei tale, era nevoie de putin spatiu liber pt ceva ce urmeaza sa vina. Zic si eu. Din experienta unei prietene de-ale mele. Altfel, telefon la psiholog si avocat si iesiri cu prietenele.

  44. Laura spune:

    Hey Mara! Și eu te citesc de câțiva ani dar n-am comentat niciodată. Uhhhh.. și eu a trebuit să-mi adun fața de pe jos când am citit. N-am nici un sfat, cred că tu știi cel mai bine ce-i de făcut. Însa, just like everyone else, vreau să-ți spun că sunt aici, I hear you and I care. I hope it will turn out to be better like this, sooner rather than later <3

  45. Michelle spune:

    Stii pansamentele alea lipite de cate-o rana? e preferabil sa le zmulgi brusc, cu stransul aferent din dinti si lacrimile de rigoare – cateva secunde. BRUSC! Ce vreau eu sa mai zic, daca tot am citit pe aci de cand a aparut Vera si acu’ am zis „ia sa ma bag in vorba”: printre terapie specializata/bere/terapie sa te urnesti sa rezolvi lucrurile legate de sanatate inainte de a pleca. Adica sanatatea tuturor si mai ales a ta, lasata sa mai astepte pana i-o veni randul: dinti, vaccinuri, ce stii tu ca ai neglijat pana acum legat de tine, copii, mama. Ca pe acolo o sa te iei cu altele si trebuie sa functionezi in parametrii. Toate gandurile bune!

  46. Livia spune:

    Tot inainte! Esti tinara, sanatoasa ai copiii si mama alaturi de tine. Poate s-a speriat baiatul cu atitea planuri de viitor si s-a rezumat sa se mute numai cu patul … in alt cartier.
    E mai sigur si mai comod, de ce atita Streß?

    Te citesc cu mare drag din G/Stuttgart de multi ani, asa cum scria o cititoare, din perioada cind erai mai bolnava si baiatul era la gradinita. Eu sint tot o mama singura de foarte multi ani, cu ajutorul parintilor mei am doi baieti mari si sanatosi.

    Aceasta schimbare mare pentru care te pregatesti si ii pregatesti pe toti ai tai te va indeparta de amintiri, tristeti si regrete. Daca este sa reapara baiatul la orizont, discutam atunci, acum incepi sa pregatesti bagajele, o.k.?

    Succes!

  47. Daca as sti limba si as avea un trai mai bun, as lua copiii si as pleca, unde ei cel putin vor avea un viitor mai bun, din cate citesc in comentariile de mai sus ai si o bunica disponibila. Fiind departe auzi mai putin, stii mai putin, doare mai putin. O viata complet noua ca si locatie, ca si trai . Multa putere si spor .

  48. Sandi spune:

    Eu, 40+, 2 copii, am luat-o de la capat intr-o alta tara. E greu dar se merita! Mara, te citesc de ani de zile si sunt alaturi de tine chiar de nu te cunosc personal! Curaj!

  49. Tot-o-Mara spune:

    Apar si eu la spartul tirgului…Sincer, pina la primul tau comentariu am sperat ca e doar o situatie ipotetica, un fel de studiu preliminar pentru un nou roman :-(( Imi pare rau, foarte rau pentru familia voastra, pentru tine, copii (toti 3), pentru mama ta, pentru el…Cred ca el nu era convins ca vrea sa emigreze, chiar daca asa zicea. Mai degraba mergea inainte pentru tine, fara sa fie convins. Probabil cauta un pretext ca sa nu plece. Si cind pretextul a fost gasit…

  50. Diana spune:

    E ceva in aer, am o prietena si doua cunostinte apropiate in aceasta situatie, mai putin emigrarea. Dupa ce am intors pe toate partile cu prietena situatia, i-am zis: uita-te la ce face el, nu la ce zice. Si s-a uitat si a constatat ca a trait peste 10 ani cu un fake good guy, care o imbrobodea frumos
    I-as zice prietenei tale la fel, sa plece din poveste cat mai repede si sa se concentreze pe emigrat, eventual cu bunica cu tot. Hugs

  51. Liana spune:

    Hm. Nu e prima data. Așa funcționează el. Daca l primești, posibil sa se întoarcă. Daca prima l ar fi primit nu s ar fi întors la ea si la copilul lor? Eu cred că da. Posibil sa mai facă un copil și cu actuala, să stea până găsește alta etc..
    Eu zic că ești norocoasa. Ai doi copii sănătoși. Ai o mama,puternica si luptătoare, alaturi. Daca ai un job asigurat( plus ce dau străinii pt copii) eu zic că puteți pleca voi patru. Rapid. Daca nu-ti va crea probleme cu fata, pleaca rapid… Daca i se năzare să ți pună bețe în roate va fi nașpa. Rezolva rapid cu actele și pleacă, până nu i vin alte idei…
    Iar daca nu te lasa sa pleci cu fata, ia-ți un avocat super tare și fa-l bucăți! Da’știi cum?? Praf! Ia-i și cenușa din vatra!

  52. Livia spune:

    Am descoperit un Link cu informatii despre G: gutejobs.ro

    Cum gasesti casa, servici, cum sint salariile bruto si netto, ce si cit se retine din salariul brutto si de ce.
    Eu zic ca este corect si competen explicat.

  53. Ada spune:

    Te citesc de mult si cu mare drag, din D. Nu comentez de fel, dar de data aceasta ma mananca in degete. In urma cu cateva saptamani, i-am pus funda in frunte si l-am dat afara in doi timpi si trei miscari, dupa ce am privit stupefiata (dar si curioasa pana unde e in stare sa mearga, trebuie sa recunosc) cum zi si noapte i-a „dat” ore de germana vecinei, ca nu cumva sa pice examenul. Surprinderea i-a fost cam cat China, Mongolia si Siberia la un loc, balbaind ceva de genul „du hast das alles falsch verstanden”.
    Si mai mare mi-a fost mie suprinderea constatand cat de bine imi poate fi fara el. Nimic din ceea ce ne-a legat, nici anii impreuna nu au impiedicat manifestarea unei lipse de caracter care m-a lovit din plin si mi-a confirmat ca n-o sa-mi mai irosesc nici un moment din viata cu oameni de genul. Momentul in care am trantit (pentru prima data in viata mea) usa in urma lui, a fost ca o revelatie care persista. Suntem puternice, inteligente, frumoase si mai ales de caracter, viata este a noastra, decizia ce facem cu ea, este tot a noastra. Am decis pentru mine, iar de acum incolo voi decide numai pentru mine, indiferent de ce va fi.
    Sustinerea prietenilor de suflet o avem mereu, fie ei chiar si peste mari si tari, vizibili sau invizibili, cum ai constatat si tu cu aceasta ocazie.

Lasă un răspuns