antidot la scepticismul de sezon

16 Responses

  1. ConstantinM spune:

    ‘Soluția’ aleasă la noi a fost: pe Moș Crăciun’ adevărat nu l-a văzut nimeni, toți ceilalți sunt oameni costumați – ajutoarea -> orice e posibil pentru că nu știe nimeni exact ce și cum și de aici toate variantele din povești. 🙂

  2. Tot-o-Mara spune:

    Daaa, ce amintiri superbe avem si noi, cind ii pacaleam pe copii, an de an au tot crezut si an de an i-am dus cu presul! Cel mai fain a fost cind sotul a jucat rolul de Mos pentru nepotii unei colege. Am imprumutat de la serviciu costumul de mos, am reusit sa-l ascund in dormitor si in seara stabilita i-am postat pe copii in fata televizorului, ca sa fim siguri ca nu vin peste noi. Am reusit, prin spatele lor, sa-i duc sotului cheile de la masina si bocancii si el a iesit pe fereastra (stam la casa). O jumatate de ora mai tirziu, de-deghizat, a intrat pe usa. Copiii i-au aruncat o privire distrata, nici macar nu observasera ca fusese plecat.
    De-abia anul asta le-am povestit aventura si mama, ce s-au mai distrat! „Si cum, noi nu ne-am dat seama?!!! Ce fraieri eram!”

    • mara spune:

      Și noi râdem împreună despre cât erau de copii. Și să vezi ce mândri și maturi se simt acum, că sunt în stare să păstreze secretul ca să nu afle cei mai mici. 😉

  3. deea spune:

    Imi amintesc anul in care m-am prins eu cum sta treaba cu Mos Craciun.Eram, ca baietii vostri, foarte suspicioasa si nicicum nu m-am lasat dusa de langa brad. Fiind inainte de 89, cand se lua curentul in fiecare seara, taica-meu a profitat de chestia aia si s-a dus si a scos sigurantele. S-a facut bezna in casa, moment in care sora-mea mai mare, cu cadourile in brate, s-a repezit sa le puna sub brad inainte sa ma prind eu de schema. Bineinteles, s-a impiedicat cu ele in brate, pe intuneric, s-au auzit niste bubuituri puternice, ai mei, speriati ca s-a lovit mai serios, au fugit la sigurante sa dea drumul la curent, si, ma rog, i-am prins pe toti asupra faptului. Daca stau bine sa ma gandesc, e una din cele mai amuzante amintiri din copilarie :D.
    Fiu-meu, in schimb, s-a nascut un mic sceptic, nu prea a crezut povestea cu mos Craciun niciodata. Intr-o iarna, cred ca pe cand avea 4 ani, eram pe strada, de mos Nicolae, si in fata unui magazin era un domn costumat in mos care le dadea copiilor bomboane. La care eu, entuziasmata, l-am indemnat sa se duca si el la Mosul, sa-l salute. S-a dus copilul, si-a luat bomboanele, eu plina de atmosfera de sarbatoare am zis ceva de genul: Uau, super, chiar te-ai intalnit cu mosul si ti-a dat cadou! La care copilul, cu niste ochi mari, ingrijorati pt sanatatea mea mentala, ma ia de mana super-serios si imi zice: Mami, e numai un om imbracat in costum, Mos Craciun si Mos Nicolae nu chiar exista!

  4. Bookish spune:

    Eu am crezut până pe la 7-8 ani când am început să culeg împreună cu sora mea dovezi că nu există Moș Crăciun :)) Le scriam conștiincios pe o listă și o mai revizuiam din când în când. O ținea ea sub cheie în birou.

    • Bookish spune:

      Am dat enter înainte să termin comentariul. Îmi scapă mie ceva? Ai 2 băieți și o fată? Eu credeam că ai 1 băiat și o fată 😛

      • mara spune:

        Păi, eu am una bucată băiat proprietate personală (Max, 12 ani, stă cu noi), partenerul meu de viață are și el una bucată băiat proprietate personală (Luca, 12 ani, stă cu maică-sa & familia ei), iar împreună avem una bucată fată joint venture (Vera, 5 ani). În funcție de unghiul din care privești și context avem 2 copii sau 3 copii sau 2,5 copii… în fine, se poate jongla cu cifrele, matematica e relativă, important e că ne iubim cu toții. :))

  5. gainile spune:

    Ai mei (8.5 si aproape 11) inca cred cu tarie ca exista Mos. Incep incet sa mai vina cu idei… Robert a inceput sa faca socoteli, cum naiba ajunge Mosul in 43200 de secunde – 12 ore considerand si fusul orar – la aproape 2 miliarde de copii in lume, i-a dat cu multe virgule, hahaha. Emmy a venit si a spus ca o colega de-a ei a sugerat ca Mosul sunt de fapt parintii. Am zis ca-s destul de mari sa suporte adevarul si i-am intrebat cam ce cred ei. S-au sfatuit amandoi vreo juma’ de ora si au venit cu concluzia ca Mosul exista, dar se ocupa doar de chestii simbolice si de situatii (cine si ce merita pe cat de cuminte a fost), dar de partea de logistica se ocupa mai mult parintii. Aici e simpatic, pentru ca poti sa-i scrii scrisoare la Mos (https://www.canadapost.ca/cpo/mc/personal/campaigns/holiday/default.jsf#santa) si primesti inapoi raspuns personalizat, direct de la Polul Nord (faza cea mai simpatica, la noi codurile postale sunt in formatul „AxA xAx”, unde A e litera si x e numar, codul postal al Mosului e H0H 0H0 😀 ), e cat se poate de misto chiar si pentru mine sa citesc raspunsurile personalizate ale Mosului, de multe ori ma gandesc la bietii aia elfi care se ocupa doar de treaba asta de sarbatori, ce de munca si abnegatie… Pe noi ne ajuta si faptul ca e casa pe trei nivele, nu e foarte greu nici de ascuns nici de impachetat sau livrat cadouri sub brad, si de multe ori stii cum e, cand sunt in calea ta nici nu le vezi de ochi, asa ca nu ne straduim sa gasim cine stie ce ascunzatori… si ma bazez pe psihologia copiilor, care cu cat incearca sa stea treji mai abitir sa-l prinda pe Mos, cu atat adorm mai repede si mai bustean 😀 Oricum, pentru ca cumparam foarte multe cadouri pentru copiii mai putin privilegiati, copiii s-au cam prins ca toata comunitatea face un efort pentru Craciun, nu primeste doar Mosul laurii… Scoala are situatia cu copiii saraci din cartier, face cate un bradut de hartie cu sexul si varsta fiecaruia pe care le agata in bradul din holul scolii, fiecare copil isi alege unul si aduce la scoala un cadou potrivit cu datele de pe bradutul lui. Politia si toate institutiile locale se ocupa de copiii de la adaposturi si casele de copii, ii vezi cu semnalizarile pornite in fata magazinelor si daca poti le dai o jucarie sau un cadou. La mine la servici anul asta s-au strans cadouri si utilitare pentru copiii proaspetilor emigranti si refugiati, sa aiba si ei un prim Craciun frumos si asa mai departe… Daca socotesti individual, nu e cine stie ce mare efort, dar daca vezi efectul cumulat al intregii comunitati, e impresionant. Si de fapt despre asta e Craciunul, dupa parerea mea. 🙂

    • mara spune:

      Ce superbă trebuie să fie atmosfera asta generală de dăruire și generozitate! La noi nu prea e, știi și tu, există proiecte dacă vrei să te implici, dar nu e o chestie pe care să o facă toată lumea, să te prindă ca într-un vârtej de bine. Ar trebui să mai pedalez și eu pe binele ăsta la copiii personali, că n-am mai făcut-o de mult și să nu uite despre ce e vorba de Crăciun…

      • gainile spune:

        Sa stii, e absolut magic! Si copiii spun tot timpul ca e sarbatoarea si sezonul lor favorit 🙂 Si nu e vorba de chestii super grandioase, de la canadieni am invatat si eu valoarea lui „it takes a village”. Chestii simple, de genul: in holul cladirii unde lucrez, au pus un brad frumos si o cutie cu ornamente pe care scrie: „Daca ai timp si chef, poti sa pui un ornament (sau mai multe) in brad. Multumim, Craciun Fericit!” In cateva zile a fost gata tot bradul, fara efort. Ieri dupa-masa am primit un email de la fetele de la etajul doi care spunea: „avem cafea si prajituri – cine vine sa ne ajute sa impachetam tot ce ati donat?” am fost atat de multi ca in juma de ora aveam un munte de cadouri impachetate, timp in care am si socializat, glumit si rontait cate o prajiturica. E valoarea umana care face diferenta, si care de multe ori se pierde daca nu esti atent, in goana spre civilizatie 🙂

  6. Monica spune:

    Ai mei au greșit, în sensul că s-au chinuit exagerat de mult relativ inutil: ne-au spus că și bradul îl aduce tot Moș Crpciun. nici nu vreau să știu în ce stres decorau ei frumos, noaptea târziu, când ne puteau zice să-l împodobim împreună, așteptându-l pe Moș.

    • gainile spune:

      Exact!!! Sa stii ca de multe ori ma gandesc si eu la asta, doamne ce chin pe bietii oameni, mai ales ca noi locuiam intr-un apartament cu doua camere, si bradul aparea in camera mea. Din cauza asta am si stabilit de la inceput, cand erau mici copiii nostri, ca Mosul vine daca impodobim toti bradul, sa stie ca e binevenit si la noi…

  7. Andreea spune:

    Pt serbarea de anul acesta,s a inchiriat pt intreaga gradinita,un domn cu o barba alba ca neaua,reala. Astazi,o alta clasa a avut serbare,iar mosul.a intrat, chipurile sa i vada pe copii ce acgivitati fac,in clasa baiatului meu. Prima reactie??!!! 30 de copii,calare pe mos si i trageau de barba….30…de pitici de 5-6 ani,cu totii auzind pe ici pe colo ca Mos Craciun ar fi deghizat.
    Cand si au dat seama ca barba nu se da jos,au concluzionat,in cor ca e mosul cel adevarat. Cand m am dus sa mi iau piticul si mi a povestit doamna educatoare…exact asta a fost in capul meu…mai tine visul inca un an!!!

  8. foarte faina povestioara

Lasă un răspuns