de toamnă, cu cafea în cană și copii în creieri

9 Responses

  1. Monica spune:

    Am început și eu să gândesc, nici măcar cu înțelegere, ci cu entuziasm despre toamnă!

    Mă gândeam că din fiecare vacanță copiii se întorc schimbați, a trecut timpul și peste ei!,cine știe cum va fi? Toamna e a bobocilor 🙂 !

  2. Bookish spune:

    Mie tare mult îmi place toamna, o simt ca pe un început de an și am energie să fac mai multe lucruri.

  3. Andreea B spune:

    Si mie mi se pare toamna momentul unui nou inceput. Probabil am rămas marcați de scoli. Totuși, anul asta nu prea am avut vara, asa ca ma uit in urma ca si cum as fi așteptat pe cineva care nu a apărut la întâlnire… but life goes on 🙂

  4. vio spune:

    Eu…uite, anul asta nu am deloc chef de toamna…
    Poate pt ca n-am inteles cand s-a dus vara, poate pt ca a fost o mult prea „pe repede inainte” vara pt mine..Nu stiu.
    Stiu doar ca serile care incep devreme cu „intunericeala” nu-mi plac. Ca sa nu mai spun ca gandul la iarna ma face sa mi se ridice parul pe cap. (Desi sunt nascuta in ianuarie, detest din suflet iarna, frigul, hainele multe, zilele scurte)
    As vrea vara permanenta..hai, poate si primavara, pt ca stiu ca anunta vara ce va sa vina…:))
    Usor defecta…

    • mara spune:

      Nici mie nu-mi place iarna deloc, frigul îmi face rău, deja mă dor oasele de două zile doar pentru că au dispărut cele 30+ grade. Dar încerc să văd și partea plină a paharului, altfel mă duc cu capul deja de pe-acum. :))

Lasă un răspuns