o mare tristețe

21 Responses

  1. alexandra spune:

    Singuri nu sunteti cu siguranta 🙁 Eu cand am decis sa vin inapoi era pe val guvernul tehnocrat. Am venit cu speranta ca o sa fie bine. M-am dezumflat rau de tot in iarna asta, dar parca tot nu-mi vine sa plec inca. In Grecia nu as mai merge nici moarta. Pentru noi ar mai fi versiunea Viena – unde eu am studiat si as gasi de lucru. K ar putea sa-si deschida acolo magazinul la care viseaza, Ionut, nu stiu cum ar reactiona la alta schimbare (face germana de 1 an, varul lui iubit e acolo dar e foarte ciudat cand vine vorba de chestii noi etc etc).
    Dar, pentru ca atunci cand vorbesc de Viena e si un mare DAR, am trait acolo cativa ani si pe cat de mult am iubit orasul ala, pe atata de mult imi displaceau oamenii. Pana la urma e o tara in care 1/4 de populatie voteaza partide de extrema dreapta. Si asta chiar se simte in viata de zi cu zi. In orice tara din lume am fost – si am fost in destule, nu am fost tratata atata de naspa de autoritati. Si nicaieri nu m-am simtit mai umilita. E clar, m-as muta in bula mea, pana la urma si in Ro traiesc intr-o bula, dar nu stiu daca vreau sa fac asta (si ce zic, K nu vrea nici sa auda de Viena tocmai din motivele enumerate mai sus). Ar mai fi Germania, unde eu as pleca mai cu inima usoara… macar asa-mi tin o nota de speranta ca daca toate merg naspa, aia ar fi o solutie de plecare…

  2. alexandra spune:

    Da si mai e si gandul – care pe mine ma sperie teribil – ca daca totusi am decide sa plecam in Germania sau de fapt oriunde, cred ca e tare important sa pleci macar cu perspective de un job bun. Sa poti sa stai intr-o zona ok, stiu, scoala acolo e altfel, dar am prieteni (nemti) care isi rup curu’ lucrand ca nebunii ca sa se poata muta in cartiere mai bune pentru ca ai lor copii sa mearga la scoli ok. Sor-mea (care e in Viena de 15 ani) s-a mutat din oras intr-un sat de langa pentru ca scoala unde ar fi mers baietelul ei (zona in care isi permitea chiria) era ca intr-un ghetou. Sunt tot felul de ganduri si optiuni si idei, eu numai ce am terminat cu nebunia asta, vreau macar un an doi de pace acasa :)) cu Ion la scoala privata ca la stat e ca draq (dar pe asta o stii si tu). Uneori imi vine sa-mi trag cate un ciocan in cap ca n-am ramas in Germania cand am fost acolo si aveam si un super job, pana si la Viena m-as fi obisnuit sa nu mai bag in seama chestii… asa mi-a trebuit Grecia :)))) Ce sa faci, amorul…

    • mara spune:

      Da, si mie imi pare rau ca n-am plecat cand eram mai tanara. Dar pe-atunci nu aveam copii, nu ma interesa viitorul, traiam clipa. 🙂

  3. mamaocupata spune:

    Parerea mea o stii, n-as sta pe ganduri, ci as face planuri
    E complicat cum zici tu, trebuie sa va ganditi bine, in primul rand sa te uiti cu cat sunt platite joburile in care te-ai potrivi si sa vezi daca va puteti descurca o vreme din banii aia
    Noua cand ne-a venit primul gand de emigrare, acum multi ani, nici copil nu aveam, am constatat la momentul in care eram atunci cu experienta, calificarile si etc ca eu imi gasesc job, la el era incert ce, cand, cum, salariul meu ne-ar fi tinut, dar la f minim trai, si ii taiam lui perspective, asa ca am mai stat. Cand am emigrat, am luat in calcul sa putem trai ok doar din salariul lui, ca eram eu incerta :))) mi-am gasit dupa 1 an job, part-time, nu castig putin, dar nici n-am saltat veniturile semnificativ, e complicat si complex
    Mult succes!

  4. mamaocupata spune:

    Si asta cu ganditul bine, avem fosti colegi, prieteni din facultate, care au plecat la momentul in care noi am decis sa mai stam cu cap, numai ca sa scape. 10-15 ani mai tarziu, oameni cu masterate si doctorate in diverse filologice, lucreaza tot ca soferi, bone si menajere. Ceea ce e ok pt unii, si-au acceptat situatia, au oricum un trai mai bun acolo, dar pt altii suna cam a ratare. ..
    Eu acum vad emigrarea asta ca si cum te-ai muta de la bucuresti la sibiu, mi se pare ca romanii fac prea mult caz si se tem prea tare de discriminare. Nu zic ca nu exista, dar multa e in capul omului, nu in realitate. Imi povestea cineva afectata ca vai, s-a dus sa-si caute femeie la curatenie in belgia si au intrebat-o de 2 ori daca vrea sa angajeze sau sa se. Adica aia nu-si puteau imagina ca nu era menajera. Era fix intwrpretarea ei. Eu am sunat la firma de curatenie, am vb in engleza , nu stia nimeni de unde sunt, si tot de 2 ori m-au intrebat .ca sa fie siguri ca inteleg ce vreau :))

    • alexandra spune:

      In Olanda cred ca-s mai deschisi la cap cand vine vorba de oameni din alte parti. In Austria din pacate nu. Sau poate am avut eu ghinion – doar asa, ca sa-mi taie din elan si dragoste :)))

    • o femeie spune:

      nici in Belgia nu sunt probleme. Da, cate un mosh rasist se poate gasi in orice colt al lumii, vezi aia de au votat brexit-ul, dar cine vrea se integreaza.
      Mai multe probleme am avut la integrarea in Bucuresti, radeau unii de acshentul mieu 😀 .

      • Noi tocmai ne-am intors din Belgia. Am locuit cateva zile la o doamna in varsta, de la periferia instarita a unui orasel de provincie, care era teribil de rasista si nationalista, asa cum imi aduc aminte ca erau si majoritatea covarsitoare a francezilor medii, in anii in care am stat la Paris. Mi-a povestit de amenintarea pe care o reprezinta muncitorii romani pt locurile lor de munca, deoarece romanii accepta tarife orare foarte mici (5 Euro/ora), despre experienta ei neplacuta cu un negru escroc, dupa care nu mai vrea sa vada negri, si despre arabii care au impanzit orasele belgiene. Apoi m-a intrebat ce e cu romii nostri, pentru ca in capul ei (si probabil al foarte multor altora) rom = român. Deci… parca n-as zice ca sunt exceptii mosii aia rasisti, din pacate…

    • mara spune:

      Sincer, eu n-am orgolii de job si ambitii de cariera, n-am avut niciodata. Sigur ca intr-un anume fel esti vazut cand conduci o revista si altfel daca esti menajera. Si totusi, daca un job imi asigura un venit rezonabil din care sa traiesc decent, as putea sa spal si vase – mi-ar fi chiar ok sa fac o munca mecanica, in timp ce gandurile imi zboara in alta parte.

      • Mihaela T. spune:

        La asta ma gandesc si eu de ceva timp. Adica la o munca cu actiuni repetative si ganduri care sa zboara in alta parte. Cunosc persoane care n-au avut orgolii si ambitii de cariera, asa cum spui si tu, odata ce au plecat din tara. In Romania aveau.
        Afara presteaza job-uri cu „actiuni repetitive” si-mi spun cat de fericite sunt si ca le pare rau ca nu si-au dat seama de asta mai devreme. Acum simt ca-si „TRAIESC VIATA”. Nu tu nervi, nu tu stres, nu au deadline-uri, nu au rapoarte de facut, viata dulce ! 🙂
        La aceeiasi bani pe care ii castigau in Romania afara sunt menajere. Fara responsabilitate si echipe de oameni de condus. Si recunosc ca m-au cam pus pe ganduri pentru ca le cred. Sunt persoane pe care le cunosc de foarte mult timp si care au ceva scoala. Eu as emigra si maine, doar cu hainele de pe mine, nici bagaje nu mi-ar trebui, doar actele necesare pentru tara respectiva.
        Mara, va doresc sa gasiti puterea si intelepciunea necesara ca sa puteti face urmatorul pas. Apoi nororcul sa va insoteasca permanent !

      • mamaocupata spune:

        Nici eu n-am carieristice din astea, nu te gandi ca suntem CEO pe-aici :)) dar lucram la acelasi nivel la care eram in ro, pe salarii corespunzatoare si fara griji financiare, atat. Si eu as munci orice numai sa continui sa-mi cresc copilul aici. Nu idealiza asa tare muncile repetitive :p asa ziceam si eu, o parte din jobul meu acum e rutina repetitiva, ma plictisesc groaznic, noroc ca am libertatea sa-mi dozez rutina de creativitate, dar si asa, am zile cand mor de plictiseala. But then again, tot eu zic, mai bine ma plictisesc decat sa ma stressez 🙂
        Intre persoanele pomenite mai sus e un tip cu doctorat in filo care e sofer de tir. Si e mega happy hippie style :)) ca a realizat ca valoarea lui ca om nu sta neaparat in ce lucreaza, ci cum traieste. Depinde f mult de ce iti doresti tu

  5. Cristina spune:

    Noi suntem în faza în care, după niște ani de depus CV prin afară, interviuri și ”ne pare rău, dar deși sunteți ultra mega calificați am ales să colaborăm cu altcineva”, ne gândim cât se poate de serios să începem o colaborare cu UBER și să plecăm naibii de aici.

    Dezamăgirea față de tot ce se întâmplă din iarnă încoace este deja infernală și nu mai avem putere nici măcar să ieșim la proteste.

  6. o femeie spune:

    Daca pleci pt scoala si medicamente si pensie, go for it. Acum. Aplica pt joburi pt a pleca la sigur. ACUM.
    Pregateste-te pt o ruptura mare la nivelul astora 3.
    Adicalea scolile occidentale au alta abordare decat cele din Romania: se repeta des anul si nu e sfarsitul lumii, copiii sunt lasati liberi sa isi rezolve problemele, agresivitatea de la copiii romani mi s-a parut mai mare decat la copiii marocani; deseori e nevoie de lucru acasa, se lucreaza mult in echipa deci musai sa incurajezi copilul sa isi faca prieteni in clasa pt echipa etc. Dar toate scolile europene sunt mai bune decat in Romania, nici nu e dificil Romania fiind ultimul loc din europa iar Finlanda este no.1 in lume (acu sa nu pleci in Albania, da? 😀 ). Pe toti plecati am auzit ca s-au putut integra in scoala si in cursul anului (deci daca nu ai job maine, poti merge si in decembrie) – reciproca nu e adevarata -la scoala romaneasca ce nu acceptat transfer in timpul anului …
    Medicamente – se prescriu mult mai rar decat in romania iar unele la liber in Romania sunt interzise prin alte tari. De investigatii nu mai zic – a zis ca nu avem nicio boala deci nicio nevoie. Cand am vorbit de preventie, doctorul ne-a trimis sa mergem pe jos, 18 gr in casa, gatesc de la zero si evitat supermarket, adormit devreme etc. (s-o uitat la cearcanele mele, cred 😀 ). Dar am romancele mele ce imi propus sa aduca antibiotice din Romania.
    Pensie – iar de studiat ca sunt diferente mari. Aici mi-au pus conditia de minim 40 ani contribuiti si 67 ani impliniti. Ups am zis, am venit la 35 de ani, am anii contribuiti din romania dar la nivelul minim pe economie, asa ca la transferul intre tari o sa valoreze fix un kktzel. Asa ca tot eu fac economii si investesc corespunzator (daca faceam la fel si in Romania deja as fi fost independenta financiar). Si pensia in alte tari e taxata, adicalea daca nu fac nimic in plus decat acum, cu salariul mediu pe economie la 67 ani intru la pensia minima, pentru care o sa mai platesc impozit de aprox. 15% plus taxe sociale la nivel minim. Si pensia minima e mai mica decat salariu minim pe economie, si am trait cu salariul minim pe economie si in Bucuresti si in strainatate si zau ca mi s-a parut mai usor in Bucuresti (sau eram mai tanara si naiva).

    In rest, te-ai adaptat si in Bucuresti, te vei adapta si in codru.

    • mara spune:

      Ei, da, dar exista si varianta de intoarcere in tara daca ai o pensie prea mică acolo. În fine, o să mă apuc să studiez sistemul german să văd exact ce și cum.

      • o femeie spune:

        Asa am gandit si eu dar sotul dupa 6 ani plecati a pus problema ca ma intorc la mocirla care m-au facut sa plec din romania: ma voi lovi iar de medicamente de proasta calitate, de medici care vand si nu sunt in interesul pacientului, sistem medical si coruptie in romania. Cu atat mai mult cu cat nu mai am mult pana la pensie.
        Au trecut 6 ani si infectiile in spitale inca exista. Infectii spitalicesti care exista de 50 de ani si vor mai exista inca atatia.

        Asa ca studiez. Studiati si voi bine, eventual discutati cu o contabila acolo (imi pare rau ca nu am facut-o din primul an venit, dar si dupa 3 ani e bine).

      • Ana spune:

        M-am mutat in Germania acum 5 ani si nu am regretat o secunda din punct de vedere al calitatii vietii – scoala, sistem medical, sisteme de sustinere la batranete DAR exista un punct foarte important pe care toata lumea il ignora: esti si vei fi mereu un strain in alta tara. Acel sentiment de acasa va fi mereu in alta parte. Nu as alege acum altfel dar acest aspect nu este deloc de neglijat….este efectiv o schimbare extrema…

  7. Oana Ditu spune:

    hmmm…….si noi ne gandim la asta…..tot asa….cu tristete. Si parca si resemnare 🙁

  8. Gabi spune:

    M-am intors in Romania in 2015 dupa zece ani in Franta. Am rezistat un an. Nu e perfecta Franta sau alta tara occidentala dar la un salariu mediu, am avut si salariul minim, am trait net mai bine decat in Romania. Asta conteaza mai putin in fata faptului ca acolo am putut beneficia de un sistem medical care mi-a salvat viata de doua ori pana acum fara sa fiu nevoita sa caut cel mai bun medic sau sa dau o centima spaga. In Romania muream.
    La pensie ma gandesc si eu, la diferenta intre a fi batran in Romania si batran in Franta, cele doua situatii nu se pot compara. In Romania crapi, la propriu, daca esti in varsta, fara familie in spate si bani suficienti de spagi sau pur si simplu sa cumperi tot ce trebuie pentru o spitalizare (experienta traita). In Franta asa ceva nu se poate intampla, sistemul nu te lasa sa cazi sau sa mori. Exemplu, ai devenit invalid, nu te afli intr-un camin de batrani, statul iti trimite acasa des aides soignantes sau asistenta sociala, oameni care te ajuta sa iti faci cumparaturile, sa iti platesti facturile, sa scrii o scrisoare, sa te imbraci, sa te speli, sa mananci, sa traiesti demn si sa mori demn.
    De asemenea libertatea femeii si drepturile ei sunt mult mai avansate in Franta, pentru mine, femeie divortata in urma abuzurilor conjugale aceste lucruri conteaza, acolo ai unde sa te duci, exista un sistem intreg care te ajuta si protejeaza.
    Mai am in Romania o casa dar cum hotii au tot dat tarcoale cred ca vand tot, nu ma mai intorc. As fi ramas, aceasta era ideea in 2015, sa raman. Si eu am avut sperante mari de tot, perioada guvernului tehnocrat chiar a fost una in care am sperat ca se poate schimba ceva dar ce a urmat dupa m-a facut sa fug. Ce se intampla acum nu va putea fi remediat rapid de nici un alt guvern sau partid, oamenii se lasa calcati in picioare, nu mai au energie sa se lupte cu nedreptatea sau injustitia iar eu nu mai am timp sa astept o schimbare care nu va veni, sunt prea in varsta. E o alegere egoisa si deloc patriotica sa „fug” la mai bine dar asta e. Daca as avea un copil n-as ezita o secunda.
    Da, e adevarat ca in alta tara vei fi mereu privit ca un strain dar e adevarat doar pana la un punct, depinde si de tine, de capacitatea ta de integrare si de adaptare si de cat de tare iti pasa de felul in care esti privit. Insa atunci cand, oriunde ai fi, iti faci treaba impecabil si esti un om cu valori morale, cu un comportament bun, nu-i mai pasa nimanui de unde vii ci esti privit ca om si atat. Si eu am avut probleme cu rasismul anti-romani dar astazi nu le mai intampin nicaieri. La un moment dat nici nu mi-a mai pasat de ele, nu mi-am mai batut capul. Eu stiu de ce sunt acolo, daca cineva are chef sa isi piarda energia cu manifestari xenofobe si rasiste n-are decat, eu imi vad de drum mai departe. Repet, nu e perfect in occident dar acolo sistemele functioneaza si au rezultate bune, sistemul de invatamant, de sanatate, social etc. Iar politica tarilor respective nu este facuta contra propriilor cetateni. Se fura si la ei, e coruptie si la ei dar nu ca la noi. Atunci cand nu mai ai de-a face cu functionari indlenti sau cand vezi ca la TV se dau dezbateri filozofice si multa cultura, muzica, teatru, film de calitate, emisiuni despre orice subiect din care inveti ceva, nici urma de pitipoance sau vedete de carton, nici urma de Gâzi sau Mircea Badea, nici urma de alde RTV – atunci parca e alta viata. Si chiar e.
    Pentru cei care raman in Romania, aveti tot respectul meu si sper sa va fie bine!

  9. Livia spune:

    Mara cauta-ti de lucru. Nu te cunosc, dar iti citesc de ani de zile blogul si te admir. Chiar acum in miez de noapte cind nu pot sa dorm – noroc ca sint in Conc. Mama ta va va ajuta si acolo. Copiii sint mai mari, ei se adapteaza incredibil de repede, mai ales cind vin cu limba invatata. Incepe germana cu G. Conteaza unde va veti stabili. In orasele mari chiriile sint mari, transportul in comun la 4-5 persoane nu va fi de neglijat. Primesti 2xKindergeld si daca vei fi singura salariata primesti Lohnsteuerkarte III cu un steuer mic, deci ramine mai mult netto. Cauta und Gehaltsrechner ca sa iti faci un calcul. Eu traiesc de 27 de ani in ST. Mult succes Livia

Lasă un răspuns