o plasă pentru fiecare

4 Responses

  1. AndreeaG spune:

    Ce imi vine sa scriu 3 pagini … 🙂

    La cateva zile dupa ce am iesit din maternitate, cu primul bebe, a venit acasa medicul de familie, o doamna de toata stima. A intors bebelusa pe toate partile, mi-a dat o multime de indicatii, fara sa fie obositoare, iar la sfarsit, in usa, a ridicat o spranceana la mine si a spus „tu pari a fi bine, nu esti trista, nu-ti vine sa plangi sau ceva, nu?” 🙂 M-a bufnit rasul, viata mea era cum nu se putea mai minunata, nu vedeam de ce as fi avut cel mai mic gand de tristete! Usoara panica da, si ceva mai multa oboseala, dar in rest super-roz 🙂
    Evident ca apoi am citit ca exista depresie post-partum si alte cele, dragut din partea ei ca a intrebat.

    Un fond depresiv exista dintotdeauna, dar este tinut sub control, fara medicamente din fericire. In adolescenta era foarte accentuat si chiar verbalizat dar nu ma lua nimeni din familie in seama, mi se scoteau in fata lucrurile pe care le am, fata de altii, si pt care ar trebui sa fiu fericita.

    Pun si eu umarul la plasa, ar fi foarte folositoare 🙂 As baga in clasele primare cursuri de iubire de sine 🙂
    Te apreciez foarte mult Mara!

  2. Elena spune:

    Ahhhh
    Pai in ziua de azi, daca avem o zi mai nasoala, facem o poza copiilor, o trantim pe Facebook, scriem un text siropos cu „filing greit” sau „filing lovd” si neaprat hashtag – my family, my all. Si pe urma asteptam sa curga like si comments, doar-doar ne-om simti mai bine
    ;))))

Lasă un răspuns