la krapets cu cortul

N-am mai stat la cort de vreo aproape cincisprezece ani, dinainte să am copii. Nu mai știam cum e, rămăsesem cu nostalgia dormitului sub stele, cu valurile în urechi și apa mării lucind în bătaia lunii ca ultimă imagine înainte să mă fure somnul. Mirosul sărat al aerului care te gâdilă în nări seara, limpezimea apei ca cristalul dimineața când ieși din cort. În ultimii ani am preferat totuși să mergem mereu la pat și acoperiș și baie proprie, întâi pentru că erau mici copiii, apoi din comoditate.

Anul ăsta însă am zis că-s suficient de mari copiii să testăm o noapte în cort și nici noi chiar așa bătrâni cât să ne sculăm anchilozați a doua zi. Întâi am închiriat vreo opt nopți un apartament minunat pe lângă Varna, în care ne-am simțit extraordinar și pe care îl pomenesc de fiecare dată, apoi, pregătiți sufletește copiii, dar mai ales noi, ne-am aventurat spre Krapets cu cortul (îl luasem cu noi preventiv, împreună cu izoprenuri și saci de dormit). Prea vorbește toată lumea despre acest Krapets, hai și noi, că tot ne e în drum spre casă.

Este superb! E un colț de rai sălbatic, cum era pe vremuri Vama, cu un sfert de veac în urmă. Un loc fără confortul timpurilor moderne, în care simți natura și te bucuri de prospețimea ei, fără terase și muzici, fără magazine și tarabe, fără mii se turiști care se calcă în picioare. O minunăție!

Plaja e lată cam cum e în Vamă și lungă cât vezi cu ochii, nisipul alb și fin, iar apa e mică precum în Mamaia, numai bună pentru copii. Pe plajă e o singură terasă, în rest pustietate cât cuprinde. De-a lungul malului, rulote și corturi, la distanțe suficient de mari unele de altele, astfel încât să nu știi ce nație îți sunt vecinii. Bulgari, polonezi, ruși sau nemți, cam asta am auzit în afară de români.

Totuși, oricât de idilic era totul pe malul mării, nu ne-am pus cortul acolo, ci am preferat campingul, care-i la o distanță de cinci minute de mers pe jos, pe un drumeag de țară absolut fermecător și care mie personal îmi amintea de vechiul drum spre plaja din 2 Mai, cel prăfuit și cu pietre, mărginit de lanuri de porumb și bălării.

Am optat pentru camping, pentru că printre amintirile mele de la cort erau și cele cu trezit dis de dimineața din motive de cort încins de soare și lipsa umbrei la prânz. În plus, aveam la noi patru telefoane și două laptopuri, deci aveam nevoie de circa 6 prize, iar pe plajă nu creștea așa ceva. Nemaivorbind de povestea cu dușul și toaleta. Așa că am zis camping și așa a rămas. Preț pe noapte, 8 leva de persoană (nouă ne-au luat mai puțin, ori au reduceri pentru copii, ori n-au socotit-o pe Vera, ori în bulgară matematica e altfel, că prin semne n-am reușit să înțelegem de ce.)

Ceea ce vedeți mai sus în această poză lăptoasă și blurată (făcută cu telefonul meu stricat, spre deosebire de anterioara, făcută cu telefonul copilului, care încă face poze normale) este intrarea de la camping. Sub copertina din stânga stă un domn care nu înțelege nicio limbă în afară de bulgară, dar l-a chemat pe Sancho, un tip la bustul gol cu aspect de mexican, pălărie de cowboy, evazați și ochelari de soare cu oglindă. Sancho știe românește.

În camping, liniște, pace, miros de pădure. Corturi la distanțe mari unele de altele, cât să nu-ți auzi vecinii dacă sforăie sau fac altceva noaptea. N-am auzit nici muzică, nici strigăte, nici hăhăieli. Civilizație și bun simț. Dimineața te trezești în ciripit de păsărele, seara poți face foc (dacă ai grijă să nu dai foc la pădure) și poți depăna amintiri la un pahar de vin.
Foarte mișto mi s-a părut că, din loc în loc, aveau niște stâlpi cu multe prize, din care puteai să-ți tragi curent în cort/ rulotă/ mobilhome sau hamac – fiecare cu ce venise. Sau să-ți lași mobilul la încărcat. Alături, robinete cu apă. Toaletele și dușurile sunt curate, cu uși care se închid și întrerupătoare care funcționează, apă caldă oricând și niște doamne care fac curățenie mereu.

Dacă n-ai venit dotat cu primus și ibric pentru cafea, află că există un cafomat la intrare în camping. Tot acolo e și un magazin mic, de unde poți lua apă, pâine, lapte și alte de-ale gurii, șlapi sau plasturi, conserve, tacâmuri de unică folosință, jucării, băuturi sau înghe (au și gheață) etc. La prânz se poate mânca în sat, care e la circa 3 minute de mers cu mașina. Sunt câteva locuri acolo, dar recomand cu entuziasm terasa Morski Briz, unde chiar găsești de toate pentru toți mofturoșii, de la pește și chestii specific locale, la paste și pizza pentru copii, de la salate proaspete cu aromă din grădina bulgarului, până la un soi de ciorbă de pește afumat cu smântână, căreia dacă nu-i găsesc rețeta pe net, o să mor. Lângă terasă, niște pescari descarcă din bărci colorate saci întregi de rapane.

Am stat nu una, ci două nopți la Krapets cu cortul. Sunt și pensiuni în sat, există și casuțe în camping, dar noi veniserăm chitiți pe cort. E bine să aveți saltele, izoprenul merge pe nisip, dar nu e destul de moale pentru solul de pădure. Dacă ai 40+ ani, e posibil să nu te trezești chiar sprinten ca o căprioară dimineața. Dar una peste alta a fost foarte, foarte bine.

Singura problemă sunt țânțarii. Este nevoie de Autan la greu, spirale antițânțari, mâneci lungi seara și cort ținut închis. Chiar și așa, îți intră în nas, în gură dacă vorbești prea mult și în urechi dacă n-ai glugă sau eșarfă pe cap. Dar sunt fraieri și lenți, îi prinzi din prima, nu-s ca cei românești, să te enervezi că-ți scapă. Numai Vera a prins vreo 6 într-o seară, pe întuneric (pe unul și l-a scos din gură). Și totuși ne-a plăcut.

E tare frumos la Krapets, sigur o să mai mergem, nu știu când, dar deja mă bucur.