awesome!

Vreau doar să mă laud. Fata mea a făcut vaccinul de 5 ani.

Acum câteva luni i-am spus că la cinci ani are de făcut un vaccin. De cum a auzit astfel de grozăvie, s-a pus pe o jale care se lăsa cu lacrimi și vaiete de câte ori venea vorba de el. Degeaba încercam să-i explic rațional, s-o conving că nu doare mai mult decât o mușcătură de Izgubil sau să-i exemplific ciupind-o în diferite intensități, fata mea era în continuare îngrozită de vaccin și pace! La un moment dat a declarat că ea nici nu vrea să mai vină ziua ei, vrea să nu mai împlinească niciodată cinci ani, să rămână mică.

După ce i-am explicat că nu face vaccinul chiar de ziua ei, s-a mai liniștit. Dar tot se punea pe jale de fiecare dată când își amintea că se apropie termenul. Și vine ziua Z.

Cu vaiete și auăleuri am reușit să ieșim din casă tremurând ca varga. I-am servit-o din nou pe drum pe aia cu frica închisă în sertar, i-am băgat povestea cu gândurile pozitive și negative, i-am turuit iar cele mai mobilizatoare și mai înălțătoare discursuri de îmbărbătare de care sunt eu în stare, când îmi vine ideea:

– Auzi? Dar gâdilatul cum ți-l controlezi?

Vera e în stare să stea nemișcată când o gâdili. Se concentrează, privește fix într-un punct, strâmbă din guriță, dar rezistă. Ceea ce noi, ceilalți, nici poveste – sărim ca arși.

– Mai știi cum te concentrezi și ești în stare, singura din familie!, să-ți controlezi gâdilatul? Exact așa poți controla și frica, să știi. Te gândești la altceva, stai nemișcată câteva secunde și, după ce e gata, ai să mori de râs de ce simplu a fost.

Se pare că asta a prins. A intrat cuminte în cabinet, s-a urcat la mine în brațe, a ascultat explicațiile doctoriței, s-a uitat cum vine doamna cu seringa, cum îi străpunge acul pielea (nici măcar n-a tresărit!!), a așteptat să i-l scoată și apoi abia s-a mișcat și și-a lipit fața de mine, eliberată de tot stresul acumulat.

A fost awesome! (vorba unora). Atât de mândră am fost de ea cum cred că n-am fost niciodată. Faptul că de la istericale și văicăreli cu mult timp înainte – o avertizasem și pe pediatră că e posibil să se lase cu scandal – a ajuns la un autocontrol exemplar, mi-a strânit valuri și valuri de admirație pentru ea întreaga zi. Și acum, desigur, am simțit nevoia să prind asta și în scris, pentru că e ceva, cum să vă zic eu, e awesome fata mea!