adolescența, anii identității (part 1)

6 Responses

  1. deea spune:

    Fiu-meu tocmai a implinit 18 ani. Cea mai stresanta perioada, pt noi, a fost 12-14. Sunt tare salbatici baietii in perioada aia. Ca problemele cele mai mari nu le-am avut in interactiunea lui cu noi, ci in interactiunea lui cu ceilalti masculi ravasiti de hormoni. Dupa aia, a fost pretty much smooth sailing. Mai avem bacul, nah, deci bat in lemn, sa nu fie lauda mea cu ghinion 😀

  2. Adriana B spune:

    Si mie mi-a placut ca au venit cei patru adolescenti, a fost foarte util sa aflam cum simt & ce gandesc ei.

    Daca imi permiti, as vrea sa adaug ceva ce mi-a atras atentia din ceea ce a spus Oana la conferinta referitor la sistemul de ghidaj interior. Putem incepe sa incurajam copilul sa-si asculte vocea interioara inca dinainte de inceperea adolescentei. Nu stiu daca merge la varste mici, insa preadolescenta pare a fi o perioda buna pt a lucra la chestia asta 🙂

    • mara spune:

      Da, clar, asa e, trebuie sa-l incurajam sa-si foloseasca creierul de mic. Adica „sar sau nu de pe toboganul mare” la 5 ani e echivalentul lui „accept sau nu provocarea sa beau o sticla de votca” la 15 ani. 😀

  3. oana spune:

    Multumesc si eu pentru rezumat. Imi pare rau ca nu am cum sa ajung la conferintele Oanei. Poate va face si in Brasov. Adolescenta ma intereseaza in mod deosebit, avand in vedere ca am unul de aproape 15 si unul de 11. Din fericire pentru mine, inca sunt 6 zile cu soare intr-o saptamana.

    • mara spune:

      🙂 O sa mai pun niste informatii zilele astea, cand mai gasesc niste timp. Ma ajuta si pe mine, pentru ca scriindu-le, imi intra mai bine in cap. 😉

Lasă un răspuns