fragment din „în spatele blocului”

8 Responses

  1. Diana L. spune:

    Au venit cartile, pe una o dau cadou. Am citit fix 87 pagini și mă simt de parcă am aterizat în clasele primare, începutul anilor „90. ’80 nu am apucat, eram la gradi, dar nu e mare diferență. Îmi place cartea, insa nu pt nostalgie. Pt izul de familie românească și trai neaoș. Si prima dragoste si felul stupid de neînțeles in care se simtea orice copil în timpurile „stravechi”. E așa altfel. Felicitări!

  2. Tot-o-Mara spune:

    In primul rind felicitari! Ce zic copiii? Vera poate nu mare lucru, Max trebuie sa fie mindru.
    Imi place cum e scrisa (din ce am putut sa-mi dau seama citind fragmentul), concis, fara inflorituri si metafore inutile. Cum as putea s-o cumpar fiind in strainatate?

  3. oana spune:

    Am citit-o si mi-a placut enorm. M-am regasit in atatea ipostaze…..si chiar am lacrimat putin amaintindu-mi de sentimentele traite la varsta aia….momentele cand asteptam cu sufeltul la gura ca un „el” sa se uite inspre scara mea, dialogurile imaginare pe care le purtam in eventualitatea in care ma va baga in seama…..
    Chiar si aspectele nasoale ale vremii (cozi, cartele, lipsuri, etc) au fost prezentate atat de senin…..no…nu-mi gasesc toate cuvintele, dar in concluzie mi-a placut foarte mult. Abia astept reactia copilului mare (dupa ce termina obligatoriul Baltagul).
    Felicitari inca odata!

    • mara spune:

      Mulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut și că ți-a amintit de copilărie. 🙂
      Cât despre copilul mare… când a văzut câte pagini are, s-a răzgândit. A zis că o s-o citească, dar nu știe exact când…

Lasă un răspuns