scenă casnică matinală și rugăminte pentru moș

10 Responses

  1. Unparinte spune:

    Nu, nu esti singura! Si eu incerc uneori sa ii scot din „bula lor de fericire” spunindu-le la fel ca sint copii care nu au, ca eu la virsta lor aveam doar o papusa si orice aducea mosul era binevenit, stii tu , texte de care nu stiu ce ar zice parentingul modern, dar nu vreau sa creasca rasfatati ci sa aiba simtul realitatii. Si sa stii ca da roade, fara a fi niste frustrati. Zic eu, mai vedem ca inca sint micuti.

  2. mamaocupata spune:

    Trebuie sa stie. Si eu am incercat sa-l tin cumva in bula, pana cand la 4 ani venea de la scoala si imi povestea stirile : siria, atentate. Da, la scoala discutau stirile.
    In alta ordine de idei, si la mine e la fel. Aia e prea tare, aia e prea moale, laptele trebuie sa fie si rece si cald (ha, beat this, cum faci lapte rece si cald ) si eu ma mai enervez mai ales cand se tavaleste urland ca ii e foame langa 3 variante de mancare. .

    • mara spune:

      Da, cred ca mai discuta si la scoala. Despre Trump si alegerile americane sau despre cu cine au votat parintii la parlamentare stiu sigur. Presupun ca subiectele incendiare gen atentate sau bombardamente le par chiar atractive.

  3. Elena spune:

    Asa ceva și pe la noi acum vreo săptămână. …..însă Stefan a zis de ce sa nu le dam lor (copiilor nevoiași) mâncarea aia și lui sa îi fac alta..mno, logica de fier ce sa faci. Total de acord cu tine, nu sufăr figurile la masă pt ca sunt milioane care nu au nici un sfert….plus ca dacă eu mă strădui în fiecare zi sa gătesc ceva bun și sănătos, apoi am pretenția sa nu văd strâmbat din nas!

    • mara spune:

      Nu. Nu o dam pe asta si facem alta, ci mancam ce este azi in meniu. Sau nu mananca deloc si n-au decat sa se indoape cu mandarine si mere, pe astea le-ar manca oricand.

  4. Laura Frunza spune:

    Am păţit şi eu odată să răbufnesc aşa. Fii-mea a declarat cu patos despre nu ştiu ce căcat insignifiant că ce viaţă nasoală are şi ce tragedie e că nu-i dau voie să facă nu ştiu ce. Şi am explodat şi i-am zis că „ştii ceva? o tragedie e că a murit bunicul tău sau că mor copiii în războaie sau că există copii abandonaţi de părinţi sau oameni care mor de foame, nu că ţi s-a întâmplat ţie nu ştiu ce căcat insignifiant” (chiar nu mai ţin minte ce era). Dar e bine să le mai facem un reality check din când în când, nu le strică.

  5. Mama mea a fost destul de directa cu mine in legatura cu orice, indiferent de varsta pe care o aveam. Asa ca si eu procedez la fel cu copiii mei.

Lasă un răspuns