experiențe de sleep paralysis

10 Responses

  1. ari spune:

    Tin bine minte doar prima experienta. Era la sat, in vacanta de vara. Am adormit la pranz pe o sofa pat si dintr-o data am simtit ca se urca in pat 3 draci (asa eram eu convinsa atunci ca erau 3 si erau draci….nu i-am vazut). Si am simtit ca iau o perna si mi-o pun pe fata sufocandu-ma. Si radeau. Si eu nu puteam sa ma misc. Nu puteam sa tip….

    A fost oribil. Apoi nu am mai avut experiente pana acum vreo 7 ani cand a am avut 2 experiente (nu asa infricosatoare pentru ca deja stiam ce e). De atunci nimic. In Mexic ii spune „se le suvio el muerto” (i s-a urcat/pus mortul)….ca nu e destul de horror experienta…si numele trebuie sa fie horror.

    • mara spune:

      Pe mine nu m-a atins nimeni, n-a incercat sa ma sufoce sau ceva. Era doar undeva in dreapta mea, sus in dulap (aveam un dulap mare, care, cand se deschidea, devenea birou) si statea acolo. Dar tot nu ma simteam prea bine.

  2. Oana spune:

    Buna, Mara.
    Si eu am patit-o, in liceu.Se apropia perioada bac-ului si aveam un program foarte ciudat – ma trezeam la 5.20 sa ajung la liceu de la 7.00, veneam la 14.00 acasa, dormeam pana pe la 17.00 – 18.00, apoi ma apucam de invatat pana pe la 00.00 – 01.00. Cumva pe fondul oboselii acumulate am experimentat acelasi fenomen, cu prezenta malefica in camera, cu senzatia ca cineva ma apasa pe piept, cu incercare de a ma misca,fara sa pot. Dupa ce am zis de cateva ori Tatal nostru senzatia a disparut, am putut sa ma misc si am aprins lumina. Si am incercat sa dorm cu lumina aprinsa, de teama intunericului. Mi-a fost teama o perioada.

    Am mai experimentat-o la cateva saptamani/luni dupa aceea, dar nu mi-a mai fost atat de teama. De atunci nu s-a mai intamplat. Am auzit intre timp si de sleep paralysis si de faptul ca e o senzatie experimentata de multi oameni, cam la fel cu visul acela in care simti cum cazi in gol si te trezesti la impact, doar pentru a te regasi in pat (si visul acela l-am avut de multe ori).

    • mara spune:

      Eu n-am visat niciodata ca ma duc in gol, doar ca sunt pe cladiri foarte inalte si mor de frica sa nu cad. Dar nu cadeam niciodata, ma trezeam de frica (cred). Acum nu mi s-a mai intamplat de mult.
      Un alt vis recurent sunt camere multe, trec din una in alta, caut ceva. Dar nu e scary, e doar recurent. Tre’ sa ma uit pe net sa vad ce inseamna.

  3. Vio spune:

    Tocmai scrisesem si la Laura un comentariu..
    Da..am avut..dar niciodata nu am avut senzatia ca e cineva in camera..ca e o prezenta care ma sufoca..
    Poate aici tine de ..lipsa mea de inclinatie catre zona asta..caci eu am asociat mereu cu experientele de iesire din corp mai degraba decat cu zona religioasa.
    Am vrut sa strig si nu scoteam un sunet..
    Am vrut sa misc un deget si nimic..
    Iar cand reuseam..era ca si cum ma smulgeam dintr-o mlastina care ma inghitea…un efort teribil si eram sfarsita apoi.
    Pe la 26-28 de ani am avut multe si destul de frecvente.

    Pana anul acesta nu am mai avut.
    Apoi..cand am trecut printr-o perioada f grea..au revenit. Anul asta. Dar doar vreo doua. Ma sperie mereu pt ca..io sunt singura cu fi-miu si al naibii de lucida..si ma ingrozeste ideea ca..daca se trezeste si eu raman asa..
    Mda..varza din creierii mei..☺

    Oricum…au trecut luni de cand nu am mai avut asa ceva..
    Sper sa nu mai am prea curand..

    • mara spune:

      Aha, o veterana. S-ar putea sa ai dreptate cu prezenta malefica. Desi mi se parea ca e ceva in intunericul din dulap, din cauza caruia si voiam sa ma trezesc, mai mult faptul ca nu ma pot misca m-a ingrozit. Dovada ca a doua oara cand mi s-a intamplat, m-am concentrat asupra miscarii din interior – nici nu mai stiu daca a doua oara am mai vazut ceva in dulap sau nu, cred ca uitasem de intuneric.

  4. Ade spune:

    Am patit-o de multe ori pe la 20 si ceva de ani. Prima data a fost absolut sinistru. Incercam sa ma misc, nu puteam, incercam sa strig, nu puteam etc. Am gemut atat de tare ca m-a auzit mama din cealalta camera cu 2 usi inchise intre noi. A aprins lumina, a strigat la mine (eu eram acolo in proprul corp si ma zbateam si urlam, dar mama mi-a zis ca nu mi se misca niciun muschi), insa abia cand m-a zdruncinat bine de cateva ori am reusit sa ma trezesc. Evident ca imediat dupa am facut un atac de panica de toata frumusetea, de mai avea mama un pic si chema salvarea. Apoi s-a tot repetat cam o data, de doua ori pe an (niciodata insa cu acea prezenta malefica in camera, ci doar neputinta de a ma trezi si incercarea aia extraordinar de grea de a misca macar un deget). La mine intotdeauna a aparut pe fond de oboseala accentuata. Cu timpul am inceput sa constientizez momentul cand urmeaza sa se intample, nu stiu cum am reusit sa fac asta, insa simt/stiu. Incepe cu un fel de cadere in propriul corp/cap, mi-e greu sa explic. Ca o alunecare in tine, o ameteala/amorteala. Si atunci ma misc (inca poti), schimb pozitia, ma ridic sa beau un pahar cu apa, ma pun in pat cu capul mai sus de corp si reusesc sa adorm ok, nu se mai intampla.
    Spui ca la vremea aia ti-ai explicat fenomentul ca fiind: o conexiune neuronală defectuoasă. Din cate am citit, cam chiar asta este. Corpul adoarme, creierul nu, asta e cea mai simplificata explicatie. Cam scary, insa din fericire inofensiv.

    • mara spune:

      Da, da, bine, nu cred ca mi-am imaginat pe-atunci chiar sintagma „conexiune neuronală defectuoasă”, cred ca mai degrabă mi-am zis „sunt cu capul”. 🙂
      Și acum, brusc, mi-am amintit că fi-mea făcea crize de pavor nocturnus cand era mica (alta bucurie), tot pe fond de oboseala de creier, banuiesc, asa ca ma astept sa treaca si ea prin paralizii de-astea somnoroase.

      • Ade spune:

        Poate nu pateste si cea mica. De la mine din familie sunt singura care a patit vreodata asa ceva. Oricum, cu adevarat sinistru e a dream within a dream. Acolo panica. Ai un cosmar, te trezesti din el transpirata ca in filme si te duci in bucatarie la o tigara. Numai ca atunci cand vrei sa aprinzi lumina, intrerupatorul se topeste si intr-un colt e o pisica negra cat un om. Realizezi ca inca visezi. Si NU POTI sa te trezesti. Groaza care te cuprinde e.. n-am cuvinte. Cand m-am trezit „a doua oara” eram in asa hal de speriata ca nu eram prea sigura daca sunt sau nu treaza.

Lasă un răspuns