alandala de sâmbătă

Foto: Markus Spiske/ Unsplash

Doamne, ce bine că e weekend! mă gândesc. La fel a zis și băiatul, când a venit vineri de la școală. Iar Vera îl vede pe taică-său acasă dimineața, toți suntem relaxați și nimeni nu se grăbește nicăieri: Azi e weekend?
În ultima vreme am dormit puțin, am muncit mult și m-am consumat din cauza problemelor de la școală. Îmi tot propun să nu mă mai enervez și să mă detașez, dar când văd câte nereguli sunt, nu prea pot să-mi țin gura și să mă prefac că e în regulă. Poate, cu timpul, mă voi obișnui și voi accepta mizeriile cu seninătate.

Și astăzi, în loc să mă odihnesc și să-mi văd de ale mele, voi sta să traduc. Nu știu ce m-a apucat, că am acceptat să traduc o carte. M-a întrebat o prietenă dacă n-am chef, am aruncat o privire, mi s-a părut simpatică și brusc s-a activat ceva în mine, plăcerea aia a traducătorului a fremătat, eu m-am înmuiat și am zis, de ce nu? De-atâta vreme n-am mai tradus o carte! În plus, asta era pentru copii și deci foarte ușoară, mergea repede. Și, deși știam că traducerile literare se plătesc mizerabil spre gratis, am zis da. Mi-a luat Dumnezeu mințile.
Acum trebuie să trag de mine în weekend – nu am când altcândva – să o termin, pentru că între timp mi-a sosit și manuscrisul corectat de la editură și ar cam trebui să mă apuc și de el.

Iar azi-noapte m-a enervat Izgubil de-mi venea să-i mușc coada. A rămas la noi în cameră și, pe la 2 și jumătate, a început să miaune, că el vrea afară. Mieunat și zgâriat la ușă, insistent. Face asta de fiecare dată când nu suntem atenți și rămâne la noi. După ce i-am deschis ușa, n-am mai putut adormit la loc. O oră m-am învârtit de pe o parte pe alta și m-am enervat.