avem statutul elevului, să-l cunoaștem

Foto: Dawid Małecki

De câteva zile clocotesc la foc mărunt. Credeam că m-am relaxat în ceea ce privește subiectul școala românească și ale ei strâmbe apucături, dar iată că acum, la început de clasa a cincea, a trebuit să mai iau un hap de asemenea bucurii. Și nici măcar n-am avut încă ședință.

Sunt multe neajunsuri la clasa a cincea, multe lucruri care ne deranjează pe fiecare, începând cu faptul că nu sunt cadre didactice care să predea în limba maternă, până la dotarea clasei care lasă de dorit (nu dulăpioare, nu aer condiționat etc.) sau că ora de religie e înfiptă în mijlocul programului. Dar cel mai tare mă înfurie faptul că nu au primit toate manualele.

După ce că sunt învechite, depășite și proaste, nici măcar nu sunt disponibile. N-are școala. Csf, ncsf. Lasă că cumpără părinții, ca-n fiecare an, că au bani. Și nu mă refer la faptul că e murdar sau completat vreunul din manuale și fac eu figuri că vreau o carte nouă. Nu, fiul meu n-a primit deloc manual de franceză, de educație tehnologică și nici de engleză. Și nici n-am de gând să-i mai cumpăr.

De data asta sunt ferm hotărâtă. Am discutat și cu școlarul, i-am explicat că e dreptul lui să beneficieze de manuale gratuite dacă merge la o școală de stat și că nu am de gând să-i cumpăr. A fost de acord cu mine că procedez corect. Voi ridica această problemă în ședința cu părinții și aștept să găsească școala o rezolvare, să cumpere, să facă un deal cu editura, să tragă la xerox manuale, nu știu, asigurarea manualelor nu este problema părinților, ci datoria școlii.

Mai târziu m-a pus naiba să citesc noul document, de curând aprobat de ministrul educației și m-am enervat și mai tare. Am găsit acolo, pe lângă „dreptul de a beneficia de manuale şcolare gratuite pentru elevii din învăţământul de stat şi din învăţământul obligatoriu particular acreditat/autorizat, atât pentru învăţământul în limba română, cât şi pentru cel în limbile minorităţilor naţionale, conform legii”, o grămadă de alte drepturi ale elevilor care sunt încălcate cu o nesimțire crasă. Și știți ce am să fac? Am să printez documentul și am să-l parcurg cu copilul meu pas cu pas. O să studiem fiecare rânduleț, ca să știe care-i sunt drepturile și obligațiile – sunt foarte curioasă dacă se va discuta vreodată acest subiect la dirigenție. Pentru că sunt multe drepturi acolo, pe care copiii nu și le cunosc, de la faptul că au dreptul să formeze consilii ale elevilor, care trebuie consultate în deciziile pe care le ia școala cu privire la ei, până la faptul că au voie cu telefoane mobile (sigur, nu de folosit în timpul orelor) sau că pedeapsa colectivă nu e permisă („Cine a vorbit? Pedeapsă la toată clasa!”), că nu se pun absențe ca metodă de coerciție („Ești obraznic? Absență nemotivată!”), că nu poți fi exmatriculat din învățământul obligatoriu și alte chestii interesante, cum ar fi niște evaluări semestriale ale cadrelor didactice, evident anonime, din partea elevilor. Practic, dacă o clasă întreagă spune că profa X ne pune să copiem lecția din manual (că tot nu au toți manuale), în timp ce ea joacă Candy Crash la catedră, s-ar putea ca acest lucru să aibă în sfârșit urmări.

Căutați-l, printați-l, citiți-l cu atenție și explicați-le copiilor care le sunt drepturile. Este Ordinul 4742/2016. Probabil că va fi menționat și la ședința cu părinții, poate chiar va trebui să-l semnați fugar, dar bag mâna în foc că nu vi se va înmâna un exemplar și nici nu vi se va explica mare lucru, pentru că are multe pagini și e mai important să se discute despre fondul clasei decât despre drepturile elevului.