avem nevoie de moașe
Dragi copii, cu mic, cu mare, tineri și bătrâni, doamne, domnișoare sau domni, este nevoie să semnați o petiție!
După cum vedeți, la noi în România nu prea există moașe. Sistemul medical e cum e, medicii sunt aglomerați, asistentele puține și nu prea are nimeni timp de multe explicații, de urmărit femeile însărcinate, de educație sexuală postnatală, de instrucțiuni folosire nou-născut etc. În alte țări civilizate sunt moașele cele care monitorizează sarcina, care consiliază mamele pre, intra și post naștere, care le învață să alăpteze.
La noi însă nu prea are cine să facă asta. La fiecare nedumerire sau neliniște bâjbâi pe net sau pe forumuri (că doar n-o să suni la medicul care-ți monitorizează sarcina pentru fiecare crampă), în speranța că te vei lămuri singură. Aduni informații incomplete sau uneori eronate, ajungi destul de nepregătită la un spital de stat, ai un șoc, pleci cu o traumă și-un copil în brațe și ești atât de copleșită de ce ți se întâmplă, încât nu mai știi pe cine să asculți, care-i mai calificată: mama, soacra, vecina sau prietena. Și asta se întâmplă mai mult la oraș, că la țară e jale.
Dacă ar exista moașe, altfel ar sta lucrurile. Pentru că o moașă îți explică pas cu pas ce se întâmplă cu corpul tău în perioada sarcinii, te liniștește și-ți răspunde la toate întrebările legate de asta. O moașă te pregătește sufletește pentru naștere, îți dă încredere în tine, te sprijină moral și te încurajează când simți că nu mai poți. O moașă are grijă de tine și de copilul tău după naștere, te învață cum să-l îngrijești și cum să-l ții la sân, se asigură că s-a produs legătură aceea între voi și că te descurci cu copilul. O moașă este acea femeie în care ai încredere că știe ce zice, care te ține de mână și te mângâie pe cap. Adică exact ce medicii și asistentele nu au timp să fie.
De aceea este nevoie de moașe. Conform OMS, 87% din îngrijirea gravidei, a mamei și a nou născutului poate fi realizată de o moașă licențiată. Mii de mame și de copii ar putea supraviețui cu o monitorizare corectă a sarcinii, a mamei și a nou-născutului, îndeosebi în mediul rural. Prin urmare, se solicită sprijinul Guvernului pentru a demara acest proces. Avem nevoie de înființarea unui Ordin al Moașelor din România (separat de Ordinul Asistenților din România) care să coordoneze acest program național și care să reprezinte în mod activ interesele profesiei și accesul femeilor la servicii medicale de calitate, atât în teritoriu cât și în maternități.
Așadar, voi, care ați trecut deja prin experiența unei sarcini-nașteri-copil, dar și voi, cele pe care vă așteaptă această poveste la un moment dat și voi, care n-aveți de gând să nașteți, dar aveți prin preajmă mame, soții sau prietene, dați o semnătură aici.
De asemenea, cine este direct interesată de subiect și vrea mai multe detalii poate merge miercuri după-amiază la un eveniment aici.
Semnat. Felicitari, Mara!
Eu nu am copii, dar imi amintesc ca pe vremea comunista exista o moasa care venea la domiciliu, aproape zilnic. Mama mea a primit acest ajutor pentru noi toti. Si suntem 5. 🙂 Iar doctorul pediatru de la policlinica de cartier trecea pe la noi odata pe luna sau saptamana, nu-mi mai amintesc exact. Si desi perioada post natala era de 3 luni, aceste vizite continuau destul de mult timp.
Ajuta enorm, mai ales la primul copil, cand e totul nou si esti depasita de situatie.
Gata, am semnat. Eu am nascut 2 copii si ar fi fost minunat sa am alaturi de mine si de bebelusi o moasa. Sunt asistenta medicala, dar as trece din nou prin scoala pentru a putea profesa ca moasa 🙂
Da, si mie mi-ar fi placut, mai ales la primul, ca la al doilea m-am descurcat destul de bine. Oricum, cred ca e o profesie frumoasa.