concluzii trase în urma unei pățanii ca-n filmele cu proști

21 Responses

  1. Daniela spune:

    Ceva recomandări de cazare buna in 2 mai… Noi venim cu părintii mei si cu copil de 3 ani din Maramures si am merge pe o recomandare buna la final de august…

    • mara spune:

      La Dinamo e perfecta pentru copii in partea dinspre Vama Veche. In capatul celalalt al satului, spre Mangalia, e foarte ok pensiunea Rustic, chiar o sa scriu zilele astea un review despre ea.

  2. Carmen spune:

    Sper sa ai un concediu superb!
    Sa stii ca si eu cand comentey la altii, patesc fix mai rau. De multe ori cand le zic ceva naspa copiilor, de obicei ma lovesc sau scap ceva pe jos, imi cade tel etc ;(((

  3. Maria spune:

    Mara, eu zic ca daca nu ai uitat vreunul din copii esti perfect in grafic. Bagajele sunt, din punctul meu de vedere, grinch-ul absolut al concediilor. Merita sa sufere si ele din cand in cand 🙂

    • mara spune:

      Exact asta a fost si reactia maica-mii la telefon: „Bine ca n-ati uitat copiii!”. Gandire sanatoasa, de femeie in toate mintile, io-s aia defecta. 🙂

  4. Cristina spune:

    Noi intr-un an am agatat geanta cu bani, telefoane, acte, pasapoarte, tot ce era mai important pentru concediu de gard, ca sa nu o uitam in casa. Intre timp am tot pus bagaje si alte bagaje si alte bagaje…Si cand am terminat, am plecat. La un moment dat, nu foarte departe de casa, dar oricum plecasem, dau sa scot telefoanele si ia-le de unde nu-s…Bine ca nu ne-am trezit la vama ca eram de rasul curcilor…

    • C spune:

      Parintii mei au plecat in concediu de o luna fara nici un ban. Pe vremea cand nu exista card, ATM-uri, mobil, curieri si alte alea. Ne-am intors de la 200km distanta dupa geanta :))))
      Eu am o lista scurta pe care o verific obsesiv fix inainte sa incui usa: carduri si pasapoarte/acte. Restul…se inlocuiesc usor!
      Si pt Mara: faptul ca nu ati pierdut nici un copil mi se pare deja o mare realizare, restul sunt detalii.

    • mara spune:

      Cristina, noroc cu telefoanele astea, mai verifici mailul, mai bagi un ochi pe fb, altfel nu va prindeati. 😉

    • Oana spune:

      Noi ne-am trezit la 2 mai ( plecati din Brasov ) ca nu avem fix pasapoartele sa trecem in Bulgaria… 😀 A trebuit sotul sa faca cale intoarsa si eu cu fetele mele sa ne plimbam prin Constanta 8 ore…

  5. Tot-o-Mara spune:

    Un unchi de-a lui barbatu’meu a uitat-o pe soacra-sa pe autostrada! Erau 3 in masina si mergeau din Franta in Portugalia. Unchiul asta are obiceiul sa se opreasca strict 1 minut si sa goneasca ca nebunu. Asa ca dupa pauza de timp minim nu s-a mai uitat daca sint toti pasagerii in masina…Dupa 20 de ani tot se mai ride in familie de patania asta!

    Iar eu, acum 2 saptamini, intorcindu-ne de la Sinaia la Bucuresti, eram convinsa ca mi-am uitat geaca la hotel. O caut in valiza mea, in rucsac, nimic. Maica-mea ma boscorodeste ca nu am verificat in dulap. Am dat telefon la hotel, era 10 seara. Tipul de la receptie imi spune ca va intreba femeile de serviciu a doua zi. Ma mai tinguiesc citeva minute pina m-a auzit fii-mea. Si-mi zice: „pai ai uitat ca mi-ai dat-o mie s-o duc?!!”.O impachetase frumos si-o aranjase bine in valiza ei. Uff!

    Vacanta placuta si linistita in continuare!

    • mara spune:

      Hahahaha, a uitat-o pe soacra-sa pe autostrada, nu po’ sa creeed!!!

    • Diana spune:

      Ha. Noi l-am uitat pe bunicul o data, ne-am dat seama dupa vreo juma de ora. Telefoanele mobile nu erau pe atunci. Era cam liniste in masina si simteam ca parca lipseste ceva bunicul fiind fix, dar fix cum e baiatul meu, turuia nonstop si se imprietenea cu toata lumea si existau o serie de bancuri in familieca oriunde se duce el descopera ca se stie deja cu cineva. Cum spuneam, ne-am intors, o ora mai tarziu, bunicul ca un star inconjurat de publicul lui adhoc, nu observase ca plecasem fara el. Atat ☺

  6. anatati spune:

    Pot să spun şi eu una cu uitări: într-o sâmbătă dimineața urma să plecăm în Ungaria că avea fiu-meu meci de fotbal. L-am înnebunit: ți-ai luat echipamentele amândouă? Apa? Foița de ploaie? Ghete de sintetic şi de iarbă? Paşaportul? Îşi luase tot.

    Plecăm spre locul de întâlnire a echipei, la clubul unde se antrenează. Ca să realizez că eu, mama şi şoferul a 2 copii + încă o mamă, nu am buletin pentru că era la preschimbat. I-am lăsat pe ei să plece şi m-am întors acasă. Bine că nu am ajuns până la vamă …
    Colac peste pupăză şi fiu-meu o dat atunci primul gol într-un meci oficial

  7. deea spune:

    Lasa, eu am facut mai grav, am coborat fain-frumos cu bagajul intr-o mana si pungade gunoi in cealalta, mi-am aruncat bagajul la tomberon si am bagat sacul de gunoi in portbagaj. Si mergeam catre ai mei, pt nunta unei prietene din copilarie. Si in bagaj aveam o rochie misto, fusta mea favorita si niste sandale superbe, plus alte cateva boarfe, ca nu ma hotarasem ce sa port la nunta. Au trecut vreo 5 ani de atunci si inca imi pare rau dupa sandalele alea.

  8. deea spune:

    Nici una, nici alta, pur si simplu eu, 100%. Ar trebui sa scriu un roman cu pataniile mele de genul asta, dar mi-e teama ca l-ar considera lumea prea exagerat….

  1. 07/01/2017

    […] toate lucrurile la București. (Celor care au poposit mai târziu pe acest blog le menționez că am antecedente.) De data aceasta însă n-am mai făcut o criză de nervi, ci una de râs, acompaniată de […]

Lasă un răspuns