Leia și David, Vera și Vera sau cum ne purtăm cu cei cu nevoi speciale

9 Responses

  1. Cristina spune:

    Cam stiu ce zici. Desi nu e in scaun cu rotile, copilul meu este un copil cu nevoi speciale. Un sindrom rar, Alagille, a dus la afectarea grava a ficatului. Evident, avea o paloare galbena pronuntata. Desi mamele din jurul blocului stiau problema, unele simteau nevoia sa-si ia repede copilul de langa al meu, de teama sa nu se molipseasca, ceva. Doamna, stiti, nu-i contagios, nu-s nebuna sa va pun copilul in pericol, le spuneam. Degeaba. Alti parinti erau la polul opus. Da-i si lui Vladut jucaria ta, isi sfatuiau copii, ca el e bolnav. Mda. Era greu pentru mine, copilul fiind inca prea mic sa priceapa. Ironia face ca de acum eu va trebui sa-l feresc o vreme de contactul cu ceilalti copii. Tocmai a facut transplantul de ficat si cel putin un an va trebui sa evitam comunitatile. Trebuie sa ma gandesc cum voi gestiona problema. Ochi pentru ochi, nu-i o solutie.

    • mara spune:

      Nu stiam, multa sanatate. N-am auzit de Alagille pana acum, am intrat scurt sa vad ce e, nu-i chiar cel mai funny lucru sa faci transplant de ficat.
      Cristina draga, iti doresc multa putere si energie si ti-as da si de la mine dupa ce se umple bateria, ca sigur aveti nevoie. Iar Vladut sa se bucure de noul organ si sa se imprieteneasca repede unul cu altul. 🙂

    • Ema spune:

      Multa sanatate si putere!

  2. Christinne spune:

    Nu exista „dizabilitati” sau „nevoi speciale”. Exista handicapuri si gata. Dar, vai, hai sa fim corecti politic si sa acoperim rahatul, poate nu miroase!

Lasă un răspuns