joaca de-a moartea

You may also like...

10 Responses

  1. mmarialj spune:

    tu esti ça bunica-mea, care i-a zis odata bunicului, ce ma fac eu cand o sa moara unul dintre noi 🙂

  2. borsos emilia ramona spune:

    Frumos…..de tinut minte.

  3. Elena spune:

    Daca mai apare subiwctul te rog mai detaliaza pt ca si Stefan ma tot intreaba si deja spune ca nu vrea sa creasca mare pt ca o sa ajunga batran si o sa moara…si eu am prezentat varianta cu sufletul nemuritor…e mai usor de digerat chiar si pt adulti.

    • adamutza spune:

      Tocmai i-am citit lui David, care are 7 ani. Ne- plăcut la amândoi ce răspuns fain si creativ ai dat. David a spus că ar trebui toate mămicile să explice despre suflet asa ca tine:)

    • mara spune:

      Uite, soluția care a mers excelent când avea Max în jur de patru ani a fost o semi-minciună: cei mai deștepți cercetători ai lumii lucrează la o pastilă a nemuririi și, până crește el, o vor inventa, așa că nu trebuie să-și facă griji (nici măcar nu e chiar așa minciună, pentru că secretul nemuririi s-a căutat dintotdeauna). A crescut liniștit că nu e nimeni în pericol să dispară, iar adevărul s-a instalat treptat, cu vârsta, fără șocuri.
      Aceeași „minciuna” i-am servit-o și fetei și deocamdată pare să fie OK cu ea.

  4. Irina spune:

    hi, apropo de subiect, Otilia mea (6 ani) i-a zis mamei mele(61) – da tu esti asa de batrana, cum de n-ai murit inca? :)))

  5. Irina spune:

    cred ca devine scary pe masura ce crestem si constientizam ca poate sa ni se intample si noua

  6. Simona spune:

    Si noi am avut discutiile astea si le-am spus la fel ca tine, ca orice fiinta vie are doua parti, una care se vede (corpul) si una care nu se vede (sufletul) dar care ne diferentiaza de un scaun de exemplu sau o farfurie. Si cum ca dupa moarte corpul se ingroapa ca sufletul sa ramana liber sa zboare unde are el chef si sa aiba grija de noi restul de acolo de sus 🙂 Nu m-am gandit sa explic asa frumos ca tine, plastic, dar au inteles amandoi. Discutia cu Robbie a evoluat in timp la ceva de genul „in general oamenii cam cat traiesc?” „pai daca sunt sanatosi, undeva pana spre 90-100 de ani, cu mici exceptii ale unora care bat peste suta” „pai tatal tau a murit la 42, de ce?” „era bolnav” „si mama ta la 60, si ea era bolnava?” „da” „Aha. E bine, inseamna ca mai am vreo 20-30 de ani cu buni si Ticu pana o sa moara ei, si cu voi si mai multi!” Robbie gaseste intotdeauna partea pozitiva in lucruri, haha 😀 Si nici nu mi se pare ca am mintit foarte rau, doar i-am prezentat adevarul intr-o forma mai digerabila. Problema acum e ca acum ne ia pe toti din familie la rost sa avem grija de sanatatea noastra ca sa traim cat mai mult 🙂

Lasă un răspuns