bani de buzunar pentru copii?

25 Responses

  1. carmen spune:

    e foarte fain si util articolul; multumim 🙂

  2. Cristiana spune:

    Multumesc pentru articol, e foarte util. E timpul sa ii dau si eu bani de buzunar fiului meu.

  3. Andreea B spune:

    Da, foarte bun articolul, sunt intru totul de acord cu punctele dezvoltate de tine. Cand eram copil, eu am primit bani de buzunar de cand am început școala. Nu ma întreba nimeni ce am făcut cu banii, inițial nu erau mulți, dar ajungeau. Ulterior mi-a dat mama chiar mai mult decât necesar, astfel încât aveam mereu bani puși de-o parte. Primul meu birou mi l-am cumpărat singura! Bine, eu si sunt zgârcită de fel si îmi place sa am mereu o rezerva pentru zile negre, asa ca prefer sa pun ceva de-o parte, desi am chestii pe wishlist.

    Nu ma gândisem la o vârsta anume la care sa le dau copiilor bani de buzunar, probabil trebuie sa apăra si contextul si sa ii vezi si pe ei capabili sa înțeleagă conceptul. Plus ca nu stiu daca as începe neaparat cu 50 de cenți. Ce poate face un om cu 50 de cenți? Își cumpara o chifla, mai mult nu… Cred… Asa ca probabil o sa incep cu 1€, ca in ideea in care vor sa-si cumpere ceva, sa poată sa o facă. Si probabil o sa corelez cu începutul școlii.

    • mara spune:

      Pai, ideea cred ca e sa-i dai 50 centi/ saptamana cand are 4-5 ani, ii pune la pusculita, a doua saptamana mai primeste 50 si intr-o luna isi ia o mizerie de 2 euro. Oricum le cumparam tot noi jucariile scumpe si ce mai au nevoie, ma gandesc ca la varste mici strang bani doar asa, for fun si pentru placerea de a intinde vanzatorului banii.

  4. mara spune:

    Va plac articolele de genul „util”? Sa mai scriu si de-astea din cand in cand? Mai pun, daca vreti. 🙂

  5. Tot-o-Mara spune:

    Ai mei de citiva ani primesc 5 €/luna. Baiatul ii cheltuieste in general sa-si ia bomboane, fata carti. Numai ca nu prea exista carti la 5 euro, asa ca sintem tot timpul in negociere: 5 € reprezinta (si) o saptamina de spalat vase (fara cratite si oale ca, nu-i asa, „maman, sint un copil, nu pot sa spal toate astea” pe un ton foarte business to business, insa am inteles-o perfect si nu spala decit farfuriile, paharele, furculitele, lingurile si cutitele. Mai are un pic si-mi face si un contract). Deci, 5 € cadou pe luna + 5 € spalat vase + 5 € din rezerva ei personala (cadouri de la unii si altii) = carte de 15 €

    Mie una mi se pare enorm sa le dau, in functie de virsta lor, minim 13, respectiv 16 euro. Plus ca fata ar urca vocea pina-n stratosfera daca fra’su ar primi mai mult. Chiar asa, pentru cei care au copii de virste apropiate (intre ai mei e un an si 10 luni diferenta), le dati aceeasi suma la amindoi sau diferentiat in functie de virsta?

  6. moonlight spune:

    Eu și fratemiu (1 an jumătate diferență între noi) am primit întotdeauna aceeași sumă. Săptămânal, nu lunar, întotdeauna duminică seara ne dădea tata parcă 50 lei (500.000, că am niște ani și asta era înainte de tăierea zerourilor) – asta când eram deja la liceu. Apoi când am plecat la facultate ne trimitea lunar o sumă fixă (400 de lei) din care trebuia să ne întreținem (pe lângă chirie, pe aia o plătea separat de banii „noștri”). Am învățat să nu depășim niciodată suma respectivă, ne era cumva și rușine să cerem bani în plus, dar era destul pentru mâncare și clubăreala de rigoare (oricum nu mergeam noi foarte mult în baruri sau altele, eram copii cuminți :)))) Nu ne-au plătit niciodată ai mei pentru treburile casnice, pe alea le făceam pentru că așa era normal, să contribuim și noi la casa în care stăteam – un aspirator, un vas, un praf, etc. Nici nu mi se pare normal să plătești copiii pentru treburile casnice, mai apoi când vor fi la casa lor li se va părea parte din normalitatea zilnică să le facă.

    • mara spune:

      Mai, asta cu treburile in casa e cu dus si-ntors in capul meu. Pe de o parte e normal sa contribuie si ei, pe de alta normal ar fi sa avem o menajera, ca nici mie nu-mi vine sa le fac, dar le fac, ca altfel ne mananca gandacii, asa cum o vor face si ei la casa lor, daca nu cumva vor avea norocul sa-si permita menajera si atunci de ce sa-i mai chinuiesc de pe acum? In fine, asta nu inseamna ca sunt scutiti de la dus gunoiul la ghena si strans jucariile lor de prin camera. 😀

  7. Elena spune:

    Mulțumesc pe articol, chiar o sa ne gândim la treaba ăsta, băiatul meu având 5 ani acum.

  8. Jo spune:

    Educatie financiara cred ca se poate face si in Romania, de la clase mici chiar – exista un ONG numit Junior Achievement (vine din State) care cu asta se ocupa.

    Nu stiu exact cum e organizat in Ro, dar in State e gratuit, se face cu voluntari, iar ONG-ul asigura toate materialele didactice de care e nevoie, planuri de lectie, jocuri, carti – absolut tot si pentru profesor si pentru copii. Scolile si clasele care doresc sa le vina voluntari sa tina lectiile respective trebuie doar sa decida de comun acord cu voluntarul cand e mai bine ca program. O lectie de dureaza fix cat dureaza si o lectie de scoala, obisnuita. Voluntarii vin de la banci sau firme de contabilitate sau chiar studenti la scoli de profil (business). In functie de grupa de varsta, sunt intre 4-5 lectii (la gradinita) la 10-11 (la liceu).

    Pana la urma, si dirigintele sau invatatorul pot face asta, daca e un pic de vointa, ca materialele le sunt la indemana. La grupe mai mari de varsta se poate face si intr-o singura zi tot modulul. Se introduc concepte de business (furnizori, clienti, publicitate, piata, pret, cost, etc.), se fac jocuri/simulari de afaceri reale, la clase mari se fac simulari de piata cu vanzari. Nu se dau teme pt acasa – decat ca exercitiu de observatie.

    E o chestie faina care se poate face si in saptamana altfel, ma gandesc eu, daca altundeva nu incape in program.

    Las un link catre Junior Achievement Romania, pentru cine e interesat de mai multe detalii. Eu v-am descris experienta mea (ca voluntar) la JA in SUA – am fost si la clase mici, si la mai mari.

    http://www.jaromania.org/

  9. Simona spune:

    Si pe mine ma framanta demult problema asta, inca n-am gasit o rezolvare. Eu am inceput sa primesc bani de buzunar abia din clasa a 5-a si eram strangatoare rau, i-am pus deoparte si mi-am luat chestii intradevar importante (cum ar fi odata cand taica-meu m-a luat deoparte si mi-a spus ca nu are bani sa ma trimita in cantonament de ski si iarna si primavara – costa fiecare undeva spre 1500-2000 de lei, un salar bun – si m-a intrebat in care vreau. I-am spus in cel de iarna, cu gandul ca pana in primavara urmatoare o sa apuc sa strang niste bani. Anul ala n-am folosit nici macar un ban in alte scopuri, in iarna aveam deja peste 800 de lei stransi, cand a venit maica-mea la mine si mi-a spus „am vazut ca strangi bani, ma imprumuti si pe mine cu tot ce ai, ti-i dau in doua saptamani”, i-am dat pe toti. Cand a inceput sa se apropie primavara si am vazut ca maica-mea nici gand sa mi-i dea inapoi am intrat in cea mai neagra depresie a vietii mele, noroc ca s-a prins tata si m-a luat odata la povesti sa vada ce ma supara. Desi maica-mea ma pusese sa nu cumva sa-i spun de bani, pe mine ma durea cantonamentul meu de ski mai tare si banii pe care ii agonisisem tot anul, asa ca i-am spus si m-am pus pe un plans de numa. Nu stiu ce a facut dar a doua zi a venit cu bani acasa si mi-a spus ca nu conteaza cat am strans, imi da el toata diferenta sa merg in cantonamentul de primavara. Lectie pentru adulti in relatia cu copiii vostri si cu banii 🙂
    In alta ordine de idei, ai mei (9 si 6 ani) inca nu au bani de buzunar. Au cate ceva prin pusculite, primiti de te miri unde, dar nu o sursa regulata de venit. Deocamdata nici nu au ce face cu ei, la scoala nu au ce cumpara, bomboane nu consuma, nu le vad utilitatea. Cand mai au targ de carti la scoala imi spun dinainte ce au ochit si cati bani le trebuie pentru carti. In rest le cumpar eu ce au nevoie, haine, mancare si altele. Cand o sa inceapa sa puna problema, o sa trebuiasca sa discut cu ei, sper sa o mai tinem o vreme asa, amandoi sunt deocamdata strangatori si cumpatati dar noi am avut foarte devreme discutiile despre bugetul familiei si unde se duc banii castigati la servici.
    Misto articol, mi-a placut!

    • mara spune:

      Gata, parcă am și văzut un film cu ochii minții pe povestea ta. Copilul care strânge, speranțe și visuri, situația neprevăzută, împrumutul, apropierea termenului, disperarea și deznodământul fericit. 🙂 Eu împrumut des de la Max, când n-am bani și apare brusc un curier sau dacă n-am mărunt, dar îi returnez de cum ajung la bancomat. Dacă cumva uit, îmi amintește el imediat.

    • Ady spune:

      Si mama mai imprumuta de la noi (cand eram eu in liceu). In ziua de salariu restituirea imprumutului respectiv era prima plata pe care o facea. Restul mai puteau sa astepte. 🙂

  10. Simona spune:

    Si apropo de muncile in casa, mie una mi se pare cam aiurea sa-i platesc. Pe mine si pe domnul meu cine ne plateste? Le-am explicat intotdeauna ca suntem o familie si lucram in echipa, daca terminam treaba mai repede ne ramane mai mult timp de joaca. Am inceput sa ii rog sa ma ajute demult, la inceput cu chestii simple si pe masura ce cresc cu lucruri mai complexe. Ma ajuta la scos rufe din masina de spalat, sortat si impaturit, scos vase din masina de vase si sortat, pus masa, maturat, sters praful, e datoria lor sa isi puna toate lucrurile lor la loc… urmeaza sa-i invat sa isi aspire mocheta in camerele lor, ca ii vad dornici 🙂 Doar toti punem umarul, nu?!

    • mara spune:

      La noi Max duce gunoiul si isi face ordine in camera (ultima cu scandal). Uneori spală vasele dacă se plictisește, mai face câte-o omletă sau cafea în weekend. Dar obligatie e doar gunoiul, cred că a sosit vremea să mai introduc câte una-alta.
      Vera face orice să mă ajute – na, e mică, e interesată de orice activitate de adult – băgat rufe, scos, adunat de pe uscător, agățat, spălat vase, bătut omleta, amestecat în aluat (la taică-său) etc.

      • Simona spune:

        Și la noi, Emmy e cea dornica sa pună mana pe tot, la Robbie trebuie să-i spun eu, dar măcar se executa 🙂 Și echivalentul gunoiului la noi e ca trebuie să-și sorteze ce e gunoi și ce e pentru reciclat (avem trei categorii diferite) și sa le pună în recipientele respective. La noi gunoiul și reciclatele se iau odată pe săptămână din fata casei, e ușor, doar scot cutiile afara 🙂 dar măcar intre timp se învață să le sorteze 🙂

  11. Carmen spune:

    Ai mei au 10 si 11 ani. Pana acum 2 luni le dadeam 3 euro/sapt, acum 5 euro/sapt. Cel mare reuseste sa stranga banii si isi cumpara lucruri mari (cum strange bani pt un laptop). Cel mic cheltuie tot pe prostii. Jucarii de 3-5-10 euro care le are pt 3 zile si apoi nu mai pune mana pe ele. Eu sunt disperata de fiecare data cand vad ce-si cumpara. De 3 luni mi-a cerut sa-i cumpar o pusculita din aia care trebuie taiata pt a scoate banii de acolo. Si de 3 luni reuseste sa stranga bani pt un televizor ;)) Uneori regreta ca nu poate sa-si cumpare prostii, dar ii trece repede.
    Carmen

Lasă un răspuns