pizza și alte detalii pe care poate ar fi fost mai bine să le păstrez doar pentru mine

You may also like...

38 Responses

  1. DianaCj spune:

    http://pofta-buna.com/cum-se-face-aluatul-de-pizza-pufos-crocant/

    mie mi-au iesit 3 incercari din 3! Am copt pizza direct pe gratarul din cuptor. Am pus blatul intins pe o foaie de hartie de copt, nu in tava. Asa s-a copt perfect la fund(ul blatului 🙂 ).
    Am pus un plic de drojdie in 500 gr faina, ca sa fie blatul subtire. A iesit perfect.

  2. Elena spune:

    Daca ai masina de paine face ea aluatul perfect..eu doar asa prestez orice tine de patiserie.
    Elena

  3. Metallicat spune:

    Mara, te citesc de foarte mult timp insa e prima data cand comentez, pentru ca tin sa iti zic ca esti adorabila! 🙂

    Eu incerc sa nu ma las furata de furia asta cu alimentatie „sanatoasa”/gatit in casa bla bla, in primul rand pentru ca chiar daca am destul timp si sa gatesc, ma plictiseste teribil. De aceea in casa la noi se mananca in general „lazy-raw”, adica gatit deloc sau rapid, cand avem pofta de ceva mai complicat, delivery sau un telefon la mama. Si mie chiar imi iese mancarea foarte buna, chiar daca nu o gust deloc si nici nu urmaresc nicio reteta/masor cantitati etc. Never. Doar ca refuz sa imi pierd timpul cu asa ceva prea des. Confirm ca n-a murit nimeni in jurul meu, nici de inanitie, nici de boli digestive.

    • mara spune:

      Lazy-raw se numește asta? Aha, nu știam! Păi, pe lazy-raw asta merge Vera. Legume și fructe tăiate și puse în farfurie: un castravete, un morcov, boabe de porumb fiert, de strugure, chestii de-astea.

      Dar să știi că, în schimb, știu să fac ciorbă de cartofi cu afumătură și tarhon!!! (ah, ce bine că mi-am amintit, știam eu că nu-s complet afoană)

      • Metallicat spune:

        Vera iz my kind of girl! Sa n-ai de grija, ca pana cand o ajunge fomeie la casa ei, o sa se descurce, + observ ca procentul de barbati priceputi la bucatarit e in continua crestere. 🙂 Eu de ciorbe, supe si chestii cu sos nu m-am apucat decat dupa ce am pus mana pe o masina de gatit – prea multi pasi, dureaza mult, mai uitam chestii pe foc la fiert, cand auzeam de calit ingrediente, mai ales pe rand, ma apuca brusc pofta de salata…

        Asa ca te felicit atat pentru ciorba cu afumatura si tarhon (mmmm!), dar mai ales pentru „ciorba” aromata de cuvinte care imi bucura mintea!

  4. Olga spune:

    Mara, inteleg ca ai o problema cu Ioana, se observa din postarile tale. Stiu ca incerci sa pari cool si relaxata, dar eu nu vad decat o persoana acra si nemultumita de sine. Te citesc de ani de zile si tu nu erai asa. Cand o citesc pe Ioana, pare asa o persoana linistita si impacata cu ea insasi,cand te citesc pe tine maimutarind-o pe ea nu am decat o senzatie de „fremdschämen”.
    My two cents.

    • mara spune:

      1. Cum, Doamne iartă-mă, să NU am o problemă cu Ioana, n-ai văzut ce listă de mâncare perfectă a postat? :))) Într-un sondaj sincer, 99% dintre cititoarele ei probabil s-ar recunoaște copleșite de admirație, invidioase și frustrate că ele nu pot așa. La fel ca mine, ceea ce și recunosc public.

      2. Nu mai sunt nici cool, nici relaxată, cel puțin de când am doi copii, ai observat bine. 🙂 Iar uneori, da, sunt acră și nemulțumită de mine, pentru că sunt om, ce naiba, nu-s robot. Spre deosebire de multe alte bloggerițe (inclusiv Ioana), eu scriu pe blog și chestii care mă pun într-o lumină mai nasoală. Sunt conștientă că asta nu aduce nici trafic, nici cititori, ba uneori chiar dăunează, dar e un mod de a mă descărca de chestiile negative care zac în mine.

      3. Dacă nu m-aș lua eu de postările ei, atunci cine? 🙂 O citesc des, uneori îmi place, alteori exagerează, iar câteodată îmi dă chiar și idei de postări – ca asta cu mâncarea. Nu consider că o jignesc cu ceva în felul ăsta și nici că-i dăunez imaginii (c’mon, ea e un elefant, eu sunt o muscă). Nu trebuie să te fremdschaemen când eu mă machenesc zum Narren aici, că este voit, e calculat.

      • Daniela Stefureac spune:

        :))) love you, Mara.

      • Cosmina spune:

        lasa mai, ca nici ea nu face ciorba cu tarhon!

        nimeni nu le poate face pe toate. sa imi arate mie cineva femeia care gateste mereu (si buuun!), are o cariera de invidiat, casa luna, timp sa educe copiii, timp sa mearga la sala/salon, sa iasa la o cina romantica cu sotul si alte vreo mie de chestii.

        are si ziua 24 de ore si de undeva trebuie sa tai. e o decizie personala pentru fiecare care de unde taie… 🙂

    • Alina D spune:

      Sincer, eu nu vad o competitie intre Mara si Ioana si imi par amuzante amandoua. E cu singuranta loc pentru fiecare. Ca doar nu impart acelasi scaun de metrou si musai una sa o dea jos pe cealalta 🙂

  5. Poate sună prostește, dar ai încercat vreodată să faci cu pâine, în loc de aluat? De când mă știu, mama mea așa face și m-a învățat și pe mine. Pur și simplu ungi tava cu unt, înmoi un pic de tot pâinea în lapte sau apă (să nu fie foarte umedă/moale, dar nici prea tare) și o pui ca ”bază”… iar apoi poți să faci ce vrei. E foarte simplu 🙂

    • mara spune:

      Da. Am încercat acum câțiva ani, când era Max mic, la sugestia Adei (injoaca). N-a mers nici atunci prea grozav, din câte îmi amintesc, cred că ieșise prea moale, dar măcar nu m-am chinuit prea tare. Data viitoare, clar, felii de pâine scrie pe mine.

  6. Daniela spune:

    Of course ca ai alte calitati si doar nu vrei acuma sa le culegi tu pe toate! 😀 Ramai cum esti, noua ne placi… si cred ca nici ai tai nu se plang prea tare!

    • mara spune:

      Multumesc. Sa stii ca nu se plang, saracutii de ei, decat de faptul ca n-au voie nonstop la calculator sau la desene. Si de faptul ca in timpul zilei stau lipita de calculator, in loc sa ma joc cu ei.

  7. livia spune:

    Eu sint ca si tine si sint cu 10 ani mai batrina. De aproape 1 an avem aparatul Thermomix cumparat in 24 de rate. In sfirsit la 50 ani imi reuseste si mie mincarea, fac prajituri etc. Nu iti spun ce mindra sint. Azi am dus prima oara prajituri la servici, nu am ziua de nastere.
    cu drag din Stuttgart

    • mara spune:

      Omg, exista speranta!? Dumnezeule, eu n-am facut niciodata prajituri, mi-ar placea ceva aparat in care sa torni si sa iasa ceva preparat. Gen sucurile de fructe, sus fructe, jos suc. 😀
      Thermomix, zici? No, cine stie, poate il iau in rate, la pensie ma apuc si eu de gatit. :))

  8. roșu vertical spune:

    Vai ce refreshing e postul asta, chiar daca s-a lasat cu lacrimi. Virtual hug! Un scump, Max.
    Eu intotdeauna cumpar pizza, proaspata sau de la nenea Otker.

    • mara spune:

      Da, un scump, il iubesc „neconditionat”! Tot timpul comentez ca e asa si pe dincolo si de fapt e un copil atat de bun si de istet si de empatic si de… pfff, e cel mai cel, desigur. :))

  9. deea spune:

    Lasa, ca daca faci cate-o pizza perfecta in fiecare saptamana nu-si aminteste nimeni peste 30 de ani. De pizza ta in schimb or sa-si aminteasca cu totii…. 😀

  10. Laura Frunza spune:

    Am facut aseara pizza, cu aluat refrigerat marca Cora (excelent) si doar cu ciuperci, ca Eliza e la regim si n-are voie altceva. Eu stiu sa fac aluat de pizza, imi iese excelent si tot prefer sa tin in congelator un aluat congelat pentru cand n-am chef sa gatesc altceva. Don’t beat yourself up, really! Si eu cand vreau sa bond si work together and stuff, nu iese nimic :))) Ori se enerveaza Eliza si ma lasa balta, ori se plictiseste, ori are ceva important de vazut la tv :))) si se duc pe apa sambetei toate intentiile mele bune.

    • mara spune:

      Aha, multumesc pentru consolare. O sa-l las pe taica-sau sa se joace cu faina la bucatarie (lui ii iese mereu). Mai bine invat Minecraft, ca pare mai simplu decat sa gatesc.

      • Ale spune:

        Aoleu, Minecraft? Jur ca-nvat sa fac sarmale si cozonac! Sau mai bine le comand pe toate, mâncam, las copilu’ cu Minecraftu’ si eu ma joc cu ta-su (nu spui ce, in funcție de imaginația fiecăruia).

  11. Ce nu intelege lumea e ca asta cu gatitul nu vine din vreun „talent” sau o „gena” ascunsa. Cand incepi cu „mie nu-mi pasa, nu-mi place, eu nu fac” e logic ca n-are cum sa iti iasa. Gatitul se invata. Deci trebuie doar sa vrei. E singura conditie absolut necesara. Dar cand ai in cap ca tie nu-ti place si nu vrei nu stiu la ce te astepti. Iar acum dupa doar o incercare ai decis ca aia congelata e mai buna? Pai nu e. Din nici un punct de vedere. SI daca o sa te mai joc inca odata maxim de 2 ori cu copiii si faina o sa vezi ca „iese”. Fara nici o bataie de cap. 500 grame faina, o cana de apa, un cub de Pakmaya, sare. Si dorinta de a vrea sa faci. In sila nu iese 🙂 Dar si cand o sa iti iasa ceva demential si o sa iti vezi copiii mancand cu chiote o sa mai vrei sa faci. Si o sa inveti. Nu e neurochirurgie.

    • mara spune:

      Ai perfectă dreptate, trebuie să-ți placă. Iar mie nu-mi place, nu mă atrage domeniu. Pune-mă să tricotez, să bricolez, să bat cuie sau să repar chestii, să croitoresc sau să desenez, să fac curat – orice se face cu mâinile, numai nu cratiță – si tot fac cu mai mult interes decât o mâncare. Și mă mai enervează și că-mi put hainele a mâncare dup-aia.

      • Hainele le schimbi. Iar mancarea sincer se face singura. N-as putea tricota nici sub amenintarea pistolului. Am incercat si tricotatul si croitoritul (bunica-mea fiind profesoara de croitorie). Dar AM INCERCAT pentru o vreme. Sa invat si sa fac. Apoi am constatat ca nu-mi place. Incearca o vreme sa faci doar odata pe saptamana ceva, alaturi de copii. Macar cu distractie si tot iese. Cine stie, poate o sa fii uimita 🙂

        • mara spune:

          Pai, asta am facut si eu, am incercat. 🙂 Doar pentru a constata din nou ca, de fapt, nu-mi place. Mă enervez, mă umplu de mirosuri, mă ard la mâini, mă tai, mi se face și foame – pur si simplu nu asociez activitatea cu distracție. Știi, eu sunt de baricada cealaltă, eu mănânc. Orice, sănătos sau nu, rafinat sau țărănesc, cu sos au ba, vegan sau mama mă-sii, fără nicio restricție. Când gătesc, mă enervez așa tare, încât îmi piere pofta de mâncare.

  12. diana-fr spune:

    Hahaha!…Mara, n-oi fi tu priceputa/pasionata ca bucatareasa da’ ce bine ai redat toata atmosfera de master chef de la voi din bucatarie!!:))
    SI ai dreptate sa scrii si despre retete cu care te chinui si te ‘inerveaza’… normal ca dupa ce vezi pe alte site-uri retete super reusite si poze care arata bestial, te apuca pandaliile cand pizza ta, afurisita, nu vrea sa creasca nici sa se intinda ca lumea!…
    Mie tocmai asta-mi place la tine ca redai si partea mai intunecata a chestiei cu bucataritul :)) Nu multi au curajul asta!:)

    • mara spune:

      Hai, ca am si postari in care ma dau mare cu cat de priceputa sunt la… tricotat, de exemplu, nu? Care-mi iese cu ochii inchisi si, sincer, ma relaxeaza asa cum relaxeaza pe altele gatitul. Doar ca nici de ala n-am timp, in fine, rar.

  13. Tot-o-Mara spune:

    Intrebare: drojdia aia era uscata (pulbere) in pliculet? Ca daca e asa trebuia sa o moi cu putina apa, sa faci o pasta si dupa aia sa o amesteci cu faina. Ca daca nu, nu creste. Asta din experienta spun, am facut greseala cu masina de piine. Si trebuie sa fie cald in bucatarie (asta de la maica-mea o stiu, cind facea cozonaci).

    • mara spune:

      Ăăă, era pliculeț, niște bobițe mici și tari, cât gămălia de ac. Le-am turnat așa cum erau în făină, am amestecat, am pus apă, am amestecat, am pus ulei si ce-o mai fi fost, am amestecat.

  14. Alina D spune:

    Eu am o singura rugaminte: data viitoare (dar sa fie totusi curand) ai putea sa te filmezi? M-ar fi tentat sa vad partea aia in care ai realizat ca nu e faina pe blat :)))

  15. vio spune:

    Da, am incercat si eu sa ma conectez cu fi-miu la facut biscuti, de vreo doua-trei ori…:)) Eu fiind cam la fel de priceputa ca tine cand vine vorba de bucatareala:)). (de fapt imi ies delicioase ciorbele si preperatele de vita, asta mancam eu si inainte, asta stiu sa gatesc si asta fac cu drag..restul..brrr…)
    Partea buna e ca eu reusesc sa nu ma enervez (drept e ca eu am un singur kinder in bucatarie, nu doi:P). Partea si mai buna este ca Andrei (obisnuit , pesemne, cu mancarurile mele usor fara gust..) consuma rezultatul bucatarelii noastre …cred ca de incantare ca participat si el:)).
    (desigur daca este cat de cat comestibil..)
    Dar pizza…well..cand am facut asta (tot cu el, caci dupa ce i-am citit cartea Pixi „Mihaela face pizza” a vrut si el sa facem) am luat aluat din comert. Din ala congelat. Nu m-as fi apucat sa fac aluat veci pururi:)))). Sa mai spun ca nici macar cu ala n-a iesit ca pizza comandata la PHD??!!!??? :)))

    p.s.
    Are sens sa spun ce dezastru mi-a iesit cand am incercat sa fac si eu minunatii si deliciosii biscuti cu ovaz si portocala (de pe blogul I.)??? Zici ca erau carton presat…Culmea e ca Andrei pana si din aia a mancat:))). Eu, recunosc, doar unul , iar asta pt ca mi-l indesa el pe gat si-mi spunea „uite, mami, mmm..ce deliciosi biscuti am facut noi”. :)))))

Lasă un răspuns