trei lungi de iarnă și unul mai scurt de savoare

Foto: Gabriel Santiago/ Unsplash

Doamne ce film minunat am văzut aseară, Youth se numește, e frumos și doare. E despre bătrânețe, despre visuri și iluzii, despre pierderi și amintiri, și despre ce contează la sfârșit. Sigur, nu dă răspunsuri, doar ridică întrebări, și e foarte pictural filmul, e o poezie cap-coadă. Una destul de sentimentală, dar elegantă, plină de emoție și foarte sinceră. Pe GG nu l-a dat pe spate, dar am impresia că el nici nu prea se gândește la bătrânețe (încă!).

La Revenant m-am uitat cu fiul mai demult, am văzut că e cu aventuri și m-am gândit că e un film potrivit pentru copii. Și chiar a fost. Leo DiCaprio trece prin atâtea aventuri, i se întâmplă cam tot ce se poate întâmpla unui erou principal într-un film: îl vânează indienii, îl papă un Grizzly, e îngropat de viu, îi omoară unul copilul, rămâne în pustietate fără nimic, cade de pe stâncă într-un pom (Rambo), mai să se înece în cascadă, doarme în cal (Luke Skywalker), iar indienii, foamea, rănile, lupii, numai șarpele cu clopoței nu l-a mușcat – și asta doar pentru că e în munți, în zăpadă. Sigur, e tras de păr filmul, dar e mișto filmat și Leo joacă bine, ca de obicei.

La Hateful Eight m-am uitat cu GG, că e mai de adulți. Simpatic, bătrânul Tarantino cu schemele lui, mult sânge, aceleași obsesii, aceiași actori. Sigur, eu fiind fană Samuel Jackson pe viață, n-avea cum să nu-mi placă. Actorii joacă bine, dialogurile sunt mișto, na, Tarantino. Doar că mi s-a părut o idee cam lung pe alocuri, parcă prea a insistat pe niște chestii, dar who am I to judge, că doar nu-s critic de film. Cert e că, după film, am avut senzația că ori eu, ori Tarantino, am îmbătrânit. Posibil amândoi.

Și din registrul “frig, taică, frig rău”, după gerul lui Revenant și viscolul lui Tarantino, am descins în frigul de pe Marte, adică l-am văzut și pe Martian. Tot cu băiatul, pentru că tot pe la categoria kids mi s-a părut că joacă. Nu pot să zic că m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displăcut. În fine, senzația a fost cam aceeași pe care o am după ce ies de la filmele de desene animate, deci bună. Tras de păr și el, nu m-am prins dacă nu cumva s-a vrut comedie, dar e cu happy end, toate bune, merge pe pozitiv.

Una peste alta, merită văzute toate. Primul e de atmosferă, te uiți la el când ești clean, neîncărcat cu mizerii de peste zi, cu mintea limpede. Iar dacă ești prea loaded, mergi pe Tarantino. Celelalte două sunt așa, de iarnă, de frig, de sâmbătă seara.