colțul verei
Când ne-am mutat aici, eram doar trei: Max, GG și subsemnata. Ne eram suficienți, n-aveam gânduri de multiplicare, prin urmare ne-am gândit că trei camere ne sunt suficiente – oricum n-aveam bani de mai mult de-atât. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târg, iată că lucrurile au luat altă turnură. În viața noastră a apărut Vera Kate și odată cu ea și maică-mea, pe care am importat-o (de fapt, mai degrabă deportat-o) de la Brașov. Acum suntem cinci suflete în casă, fără a mai pune la socoteală și pisicul, împărțiți în trei camere, după cum urmează. O cameră maică-mea, că e în vârstă și, oricum, mărgelele ei au nevoie de mult spațiu. O cameră copiii, că întotdeauna există o cameră de copii. O cameră noi, adică eu și GG, care ne e și dormitor, și cameră de zi, și birou și loc de joacă.
Problema e că diferența de vârstă dintre copiii noștri e mare (șapte ani) și că sunt de sexe diferite. Unul are nevoie de birou și prelungitoare cu prize, de locuri de construcție Lego și studio de filmat figurine, celălalt are nevoie de spațiu pentru jucării-animale, căsuțe și pătuțuri, carioci și multe cutii cu tone de jucării. Unul preferă covor format din piese Lego, celălalt covor moale din plușuri. Unuia îi plac negrul, hiphopul și monștrii, altuia poneii roz, cântecele cu veverițe și cărțile de colorat. Așa stând lucrurile, am declarat incompatibilitate și am căutat o soluție. Pe care am găsit-o în balcon.
Unul dintre balcoanele noastre este destul de mărișor, de altfel, asta a și fost chestia cu care m-a dat gata apartamentul. Spațios, luminos, lat, vedeam în fața ochilor o terăsucă pe care să ne bem cafeaua dimineața ori să stăm seara cu prietenii la un vin. Ei bine, n-a fost să fie, așa că am transformat balconul în cameră. Astă vară l-am termoizolat pe toți pereții, am pus parchet și i-am cărat fetei toate jucăriile și cărțile în balcon. I-am cusut și o draperie crem, i-am pus un moț de mochetă cu șosea ca să nu-i înghețe picioarele iarna, ba i-am donat și puful meu cel roșu, ca să aibă fata și colț de lectură. Nu e mare camera, dar e suficientă pentru ea acum și cel mai important este că e colțul ei în care poate face ce vrea.
Acum fiecare copil are camera lui și e fericit. Și lucrurile pot rămâne așa până mai crește fata, când va avea nevoie de o cameră adevărată, în care să și doarmă (deocamdată e pasăre migratoare, doarme unde are chef, când cu maică-mea, când cu noi, când cu frate-său, după cum bate vântul serii pe la nasul fetei). Dar, cine știe, până atunci poate se pune pe roate programul A doua casă și ne cumpărăm un palat.
Apropo, copiii voștri cum dorm, singuri în cameră sau cu cineva? Și credeți că-i va mai dezobișnui vreodată cineva de dormitul cu om? Eu am senzația că, chiar dacă va avea camera ei, fata asta tot cu noi în pat va dormi.
Până când eu am împlinit 7 și el 5 ani, eu și fratelo am împărțit camera cu părinții (paturi separate). bine, erau și vremurile ”alea”, încălzirea mai multor camere la bloc era o chestie complicată. (ba chiar într-o iarnă ne-au exportat/deportat la bunicul matern, la casă, în acelaș oraș, că avea sobă). după vârstele menționate am împărțit camera/biroul/setarele și uneori secretele 🙂 (ba chiar patul, nu vă scandalizați) cu fratelo până am plecat eu la facultate. în cazul nostru diferența de vârstă/preocupări nu a fost mare, totuși.
Si eu ani de zile cu frate-meu, pe motiv de doua camere. Noroc ca au divortat ai mei, am ramas mai putini si ne-am regrupat. :))
Al meu a dormit pana la 4 ani cu mine. După care i-am explicat ca nu mai pot dormi în pătuțul lui pentru ca ma doare rau spatele. Ii citesc, stau cu el pana adoarme și pe urma o șterg în patul mare. Ușa încă rămâne deschisa la el, mai sunt nopți în care ma striga, dar pe ansamblu e ok. Deci exista speranța 😀
Si eu i-am explicat ca ma doare spatele/ n-am loc cand doarme cu noi de-a latul, eventual catarata pe amandoi. Dar mi-a promis ca va dormi frumos si na, am cedat. Evident, tot calare pe noi doarme.
Acu fie vorba intre noi, am folosit si ceva santaj sentimental: dimineti de weekend in care nu ma puteam juca precum dorea copilul pe motiv ca: „sunt foarte obosita pentru ca nu pot dormi in patutul asta, daca as fi mai odihnita, sigur m-as juca!” 😀
Noi asta vara am renovat una bucata apartament cu 3 camere si i-am facut camera ei (are 4 ani). Unde crezi ca doarme acum? Cu mine si soru’sa in patul conjugal. Taxu e deportat in camera ei. Ii mai pune din cand in cand capcane (a se citi miliarde de jucrii mici – mici) in pat ca sa se razbune ca doarme in patul ei. Nu ca ea ar dormi acolo, nuuu, dar el al ei, ce cauta el in patul ei?!?
Aha, aha. Pai, si Vera are patutul langa al nostru si a dormit de doua sau trei ori in el, atat. In rest, e plin de plusuri si jucarii. Dar nici nu ma lasa sa-l marit, ca e patul ei.
Nu, nu se dezvata nicicand… odata ce-au prins miros de pat cu parinti in el, aia sunt! 🙁
Banuiam eu. :))
Ai mei, baiat si fata cu aproape 2 ani diferenta intre ei, au dormit intotdeauna fiecare in patul lui. Au impartit camera pina pe la cei 4 ani ai baiatului, dupa care n-a mai fost posibil. Baiatul mergea la gradinita si era obosit mort seara, sora-sa era in forma si nu-l lasa sa doarma. Asa ca ne-am mutat (nu din cauza asta, dar a picat bine) si fiecare a avut camera lui.
Da, ai mei au programe similare de cand am institutionalizat si fata. :))
Si eu sunt curioasa. Al meu are 5 ani si tot cu noi doarme, in conditiile in care mi-e rusine sa spun dar avem 5 (as in cinci ) dormitoare
In cateva luni o sa ne mutam si atunci planuim un marketing agresiv al camerei lui. Noua ne e ok cu el langa noi, dar cred ca e mai usoara schimbarea odata cu noua casa, plus ca oricat de bine ar fi, ma sperie ce-mi povestesc colegii un coleg a dormit cu parintii pana la 13 ani, o colega are doi baieti care au dormit cu parintii pana la 11 si 13 ani. Cat sunt mici e dragut, dar ma sperie cifrele si viitorul
Haha, cifrele ai viitorul :))) Nu stiu, zau, poate sa-i faceti rost de un frate/ sora ca sa-i faceti mai atractiva desprinderea de patul conjugal? 😀 Sau pur si simplu acceptati situatia si asta e. Bed sharing pana la 13 ani sa fie, iuhu!!!
Foarte fain coltul ei :). Baiatul meu are 1 an jumate si doarme cu mine din maternitate ( eu eram nebuna care se inghesuia cu copchilul in patul ala mic de o persoana ). Pe la 11 luni am zis hai sa-l mut in camera lui… buuun si l-am mutat. Ajunsesem sa dorm eu cu el acolo ca singur nici nu se punea problema asa ca am revenit in patul conjugal, unde ne înghesuim uneori toti trei, alteori sotul dezerteaza in living :)). Nu imi imaginez momentul in care nu o sa mai vrea cu noi dar sper ca n-o fi pe la 14 ani cand devine un adolescent ciudat :)).
Stai linistita, cand o da cu nasul de jocuri o sa vrea intimitate si ati scapat. Depinde acum cand ii veti da acces la ele. 😀