amintiri din tinerețe cu concurs
Foto: Serge Bertasius Photography/ FreeDigitalPhotos.net
Eram în anul întâi de facultate în Capitală. Provincială, săracă, amărâtă, nu primisem nici măcar un loc în căminele studențești, așa oribile cum erau ele pe-atunci. Pentru că erau foarte puține locuri, nu ajungeau la toți studenții, și cei din anii mai mari aveau prioritate, pe motiv de continuitate. Bobocii, după ce că abia ne orientam în orașul ăsta mare și haotic, nu primeam nimic. Ni s-a închis gura cu un loc într-un cămin de liceu industrial, opt paturi în cameră, în care curgea ploaia pe pereți. După câteva zbateri ale maică-mii, am găsit undeva o gazdă. Nu era o soluție prea fericită, dar una bună pentru acel moment, până aveau să se așeze lucrurile. Căci școala începuse deja și eu încă nu prea aveam acoperiș deasupra capului.
În haine colorate, hippie, de la second hand, cu o traistă în spinare, le priveam fascinată pe fetele de București de pe holurile facultății. Aveau gene lungi și rimelate, tocuri și coafuri aranjate. Unele purtau pălării de catifea, altele geci de piele și poșete șic. Miroseau a parfumuri bune și povesteau despre cum jucau biliard în Club A. Era o lume cu totul și cu totul nouă pentru mine și trebuia să-i fac față, să mă adaptez.
Cu cluburile am rezolvat-o repede, am descoperit destul de curând barul de la Litere și pe cel de la Arhitectura, mi-am întâlnit cunoscuți de la mare, am început să explorez hrubele. Cu garderoba însă era mai greu, căci nu puteam concura cu răsfățatele de București, în condițiile în care eu abia reușeam să-mi plătesc gazda. Am decis să-mi păstrez stilul meu hippie, dar să-l „ridic” nițel cu niște accesorii trendy.
Vedeam în drum spre școală, în fiecare zi, o poșetă în vitrina unui magazin mic din centru, celebru pe-atunci printre studente. Un muștar spre ocru, piele întoarsă, linii moi, cu magnet care ținea clapa la locul ei, baretă lată, avea un aer retro și se potrivea cu stilul meu. Dar era scumpă al naibii. Și în fiecare zi mă opream și mă uitam la ea, suspinam și treceam mai departe.
Apoi a venit ziua în care am pășit timidă în magazin, am cerut-o și am cumpărat-o (posibil cu banii din prima bursă, nu mai știu). Nu m-am uitat prea mult la ea, n-am probat-o, n-am cercetat-o – doar o studiasem zi de zi. Am cumpărat-o și am fugit repede, parcă de teamă să nu mi-o ia careva. Abia acasă am despachetat-o, am pipăit-o, am admirat-o și m-am învârtit cu ea în oglindă.
Mi-amintesc și acum senzația de fericire pe care o simțeam de câte ori îi ridicam clapa frontală, scoteam pachetul de țigări, apoi lăsam clapa să cadă cu aparentă nepăsare și făcea click și eu eram fericită și mândră de prima mea geantă. Au trecut mulți ani de-atunci, dar amintirea primei poșete e la fel de vie. Și, da, recunosc că am rămas cu o dragoste pentru aceste accesorii, îmi plac gențile, poșetele, traistele și rucsacurile.
Povestea v-am spus-o cu ocazia unui concurs (că tot se apropie Crăciunul), în cadrul căruia puteți câștiga poșeta de mai jos.
Chicbags este un magazin online care „comercializează genți din piele ecologică de cea mai bună calitate și încălțăminte din piele naturală lucrată manual în România. Nu vindem replici, produse contrafăcute și produse a căror proveniență este incertă“, după cum se recomandă chiar ei. Toate produsele lor sunt livrate gratuit prin curier și expediate rapid în cel mult o zi lucrătoare de la efectuarea comenzii. Retururile sunt, de asemenea, procesate rapid.
Așadar, dacă doriți ca această gentuță de la Chicbags să fie a voastră, nu trebuie decât să lăsați un comentariu pe blog (și poate dați și like paginii mele de FB dacă v-a plăcut povestea primei mele genți). Voi lăsa concursul să ruleze timp de o săptămână, iar câștigătoarea va fi publicată tot aici, pe blog, în același post, sub formă de update, pe data de 23 decembrie (desigur, o voi anunța și pe mail, nu trebuie să stea în ajun de sărbători cu ochii în blogul meu.)
UPDATE cu rezultatul:
Am extras câștigătoarea cu ajutorul lui random.org și gentuța va merge la participanta cu numărul 26, cea cu comentariul: „Imi place geanta!! Sarbatori fericite.”
1. Preda Mariana
2. Raluca
3. Ruxandra
4. Mihaela
5. Anca
6. Iulia
7. Ady
8. Carla
9. Flavia
10. Madalina
11. Doina
12. Roxana S.
13. Mihaela Popa
14. Ioana S
15. Miriam Munteanu
16. Florentina Sandu
17. Ana
18. Madalina Vlad
19. Lara
20. Andreea
21. Raluca
22. Alina D.
23. Codruta
24. Laura Candea
25. Adriana
26. Toffi
27. Thea
28. Lucia
29. Madalina E.
30. Iulia
31. Daniela Stefureac
32. Violeta Argatu
33. Vio
34. Borsos Emilia Ramona
35. Ioana
36. Claudia
37. Maria Ene
38. Cristiana
39. Alina Stoian Sampetru
40. Anca B.
41. Mari B.
42. Adina Roz
43. Valentin Petrica
44. Erika
45. Constanta Inscrieri Reprezentanti Avon
46. Anca
Felicitări, Toffi, vei primi un mail de la mine imediat.
Vouă, celorlalți, vă mulțumesc pentru participare și vă doresc tuturor Sărbători fericite!
Am o poveste asemanatoare cu o pereche de sandale! Le-am pandit cateva luni intr-o vitrina ,eram in liceu pe-atunci.
Eu am si acum prima geanta cumpărată, nu mai e la fel de frumoasa ca atunci si nici nu o mai port, dar încă nu ma îndur sa o arunc.
Am primit de la mama mea în urmă cu doi ani o geantă de tip postaș și îmi este atât de dragă încât o port mereu de atunci, deși s-a jerpelit și nu prea mai are față de scos în lume.
O geantă câștigată ar putea să fie noua mea prietenă, îmi plac gențile cu o poveste.
am si eu o ageanta foarte dorita, cumparata intr-un final, si jerpelita de prea mult purtat pe care o pastrez ca pe un talisman.. cred ca-mi place mai mult avalansa de sentimente care mi se pornesc la vederea ei…
Mi-ar prinde tare bine o geanta,iar cea de la concurs e tare frumoasa!!!
Si eu ador gentile! Pana acum cativa ani, eram mare fana a gentilor mari si eram tare multumita ca pot baga in ele o gramada de lucruri, desi niciodata nu gaseam nimic atunci cand aveam nevoie urgent. Acum doi an, soacra mea mi-a daruit o gentuta mai mica, maro, din piele, absolut superba si de atunci m-am obisnuit cu gentute mai mici. Am luat gentuta maro cu mine prin toate calatoriile si acum s-a cam rupt, dar eu tin mult la ea.
Primele genti si eu mi le-am cumparat singura, pe atunci eram la liceu si lucram la avon si cand faceam un comision mai mare, imi cumparam genti, pantofi si carti 🙂
Mi-ar placea o geanta noua, iar cea din imagine este superba!!!!
Foarte frumoasa aceasta geanta. As vrea sa o fac cadou sotiei mele frumoase 🙂
Ce frumos ai descris tu povestea fiecarei studente din provincie! Geanta mea era in vitrina unui „SH”. Dar nici p-aia nu mi-o permiteam. Cu cata bucurie am aflat c-o sa iau bursa. Si cu cat entuziasm am mers s-o cumpar intr-un final, cand „s-au dat bursele” (iti amintesti formularea?). Dar VAI, cand am ajuns… tocmai se vanduse :((
O am si-acum in ochi. Piele, natur, stantata cu motive hippie …
PS. dupa comentariile de pana acum, il propun castigator pe ADY. Il simt sincer si iubitor cand spune el „sotiei mele frumoase”. Bravo Ady!
Am trecut exact prin aceeasi experienta… Din provincie, anul I de facultate, banuti cat de o masa la cantina ASE-ului si un cico… ahh si ce geanta am vazut in vitrina!
Dragoste la prima vedere, si alta nu! Culmea e ca avea fix aceeasi culoare ca cea pe care o dai tu cadou.
Fericirea e ca inca o mai am acasa 🙂 clar nu intr-o stare buna de purtat… dar o tin.. ca amintire.. ca pe o poza veche la care te uiti si iti aduci aminte de perioadele fara griji si greutati.
Da, mi-as dori gentuta celor de la Chicbags, pentru ca m-as simti din nou ca in facultate.
Pupici & Sarbatori Fericite!
Flavia
Foarte frumoasa geanta si foarte frumoasa povestea ta in care ma si regasesc. Eu suspinam dupa niste cizme inalte si cu toc pe care intr-un final mi le-am cumparat, eram in liceu, cizme pe care le-am purtat pana s-au rupt si pe care tot incercam sa le lipesc cu prenadez cu toate ca eram constant uda la picioare. 🙂
nu se poate!!! si prima mea poseta a fost din banii de bursa (am renuntat la haina de iarna pt ea! desi aveam nevoie si de aia) piele neagra, postas (neagra, exact ca cea de postas dar mai micuta, se mai poarta si acum) si ghici ce? o mai am si acum dupa 20 ani, e pe ici colo putin scorojta dar e la fel de frumoasa! nu o mai port (desi as putea dar am trecut la cele mai mari, deh, 3 plozi e mult de carat!) e intr-un saculet de pinza la pastrat pt una din fete! daca o vor vrea…
Si eu vreau! Ar fi un motiv bun sa mai renunt la rucsacul meu androgin 😉
Foarte frumoasa geanta! Mi-ar place ca si cadou de Craciun:)
Pe lista mosului e scrisa si o geanta…
Prima gentuta adorata era mostenire de la mama. Tot maron, din nubuc, cu franjuri hippie (foarte trendy acum), cu bareta pe umar si clic-clac. Am distrus-o burdusind-o cu caiete si carti, doar pentru ca nu voiam sa port altceva. Acum o caut in toate gentile si nu o gasesc 😉
din pacate mai nou banii de o poseta noua se duc pe cele necesare copiilor asa ca mi-ar priiinde tarrre bine o geanta noua, mai ales ca de curand a fost ziua mea ar fi un cadou miiinunat.. te citesc de multa vreme, multumesc ca ma tii updatata cu tot felul de informatii despre copii!
Like la pagina ta am dat demult, nu tin minte cand mi-am luat prima geanta, in studentie tin clar minte ca duminica m-am mutat in camin si pana marti nu mai aveam nici un ban, ii sparsesem pe toti pe gin tonic (3 lei paharul) in club A. restul saptamanii am mancat pateu cu Bake Rolls!
Fiecare geanta a mea are o poveste.imi aduc aminte cum am cumparat-o si ma atasez de fiecare in parte. Mi-ar placea si aceasta geanta. Cred ca ne-am intelege foarte bine
Foarte frumoasa geanta! Poate am noroc 🙂
Imi place place place…si povestea si gentile 🙂
Cu gentile si eu am avut mereu o slabiciune.. oricate am, tot imi mai trebuie. De-asta am inceput in ultimul an sa imi si confectionez singura, ca sa pot sa am fix modelul pe care mi-l doresc. Plus ca stiu ca nu mai are nimeni ca mine :))
Eu recunosc ca nu prea imi cumpar genti, port de regula genti mari in care incape juma’ de casa :)) Asa ca mi-e greu sa mut tot continutul dintr-una in alta. Sunt fan rucsacuri, dar chiar nu se potrivesc mereu, oricat de hippie as incerca sa par. Faina tare geanta de la concurs! Si eleganta.
In scrisoarea catre Mos Craciu, baietelul meu a trecut pt mine o geanta Color Chic de la Noriel. Am incercat sa-i spun ca eu mi-as dori una mai potrivita pt mine dar in zadar…deci cine stie? poate-l ajuti tu pe Mosul sa se decida? 🙂 Cat despre amintirea primei genti…copy si paste de la tine, doar ca eu nu aveam un stil…eram confuza in tot si toate….
Foarte draguta geanta!
Nu cred ca o sa ajung prea curand sa zic: gata genti nu mai cumpar ca am destule… asadar una in plus… nu strica
Imi place geanta!! Sarbatori fericite.
Superba aceasta geanta. Poate mi-o lasa mie Mosul :).
Foarte frumoasa geanta! Poate mi o aduce mosul mie.
foarte frumoasa geanta! fooarte multe comentarii 🙂
Mi-a dori tare mult o geantă așa frumoasă!
Frumoasa poveste si sunt sigura, desi nu ne cunoaștem, ca te făceai remarcata. Cat despre geanta din concurs… well, nu seamănă cu rucsacul Decathlon in care ii car lucrurile lui fi-miu :)) deci ar fi misto sa o am. 🙂
Misto geanta -ca s-o citez pe Vera :)). Nu. ea cu engribards dar e misto. 🙂
Mi-as dori-o geanta..ca s-o fac cadou mai departe:))). M-ar salva tare-tare…:)))
Povestea mi-a placut. Si eu tot hippie, fuste lungi, geci de blugi si traista colorata…Pe atunci. Doar ca in facultate la mine erau putine creaturi ca acelea descrise de tine (rimelate, parfumate,etc). Deh, Universitate-facultatea de Matematica, poate d-aia:))))))
Am si eu o poveste asemanatoare tot cu prima geanta, tot in facultate, cumparata din banii de mancare primiti de acasa de la parinti…am regasit-o de curand cand am fost acasa la mama si parca am retrait momentele acelea…
Acum prioritatile sunt altele…eventual gentile copiilor de la scoala….
Frumoasa povestea ….daca nu castig poseta din imagine de ciuda ma duc smi cumpar una hippie 🙂 !
foarte frumoasa geanta si foarte fain ai scris, o poveste a multora dintre noi!
Mutumim, Mara!
Buna! Foarte frumoasa geanta!
Sarbatori fericite!
Foarte chic gentuta oferita cadou! Daca stau bine sa ma gandesc, ar fi prima mea geanta eleganta…. Desi imi plac gentile, nu reusesc sa imi cumpar una deosebita, prioritatile sunt mereu altele. Poate Mosul va fi darnic cu mine anul acesta 🙂
Mi-a placut povestea ta. Eu sunt in cautare de genti continuu, nu ma satur. Ce-mi doresc de Craciun este o geanta si sper sa fie aceasta pentru ca este foarte frumoasa si se potriveste stilului meu. Multumim pentru concurs si sarbatori fericite!
Eu imi incerc norocul:)! Superba geanta, altfel!
Sa vina Mosul cu geanta!
Poate mi-o lasa mie Mosul, superba aceasta geanta!
Sotiei mele i-ar placea aceasta geanta !
Of, si eu am suspinat mult dupa o geanta, si pe cand sa o pot cumpara nu a mai fost. Si acum mă mai gândesc că ar fi fost perfecta, desi a trecut ceva vreme…
Mi-a dori o geantă așa frumoasă!
Eu in liceu am pandit o pereche de ghetute sport, erau ca niste adidasi dar mult mai inalte. Magazinul era langa liceu si ma rugam sa nu se dea psna strang eu cateva alocatii sa le pot cumpara, faimoasele file de cec. Nu stiu daca era noutatea modelului sau faptul ca ghetele pe care le cumparasem pt iarna erau foarte inguste si altele imi puteau lua abia in iarna urmatoare, dar am iubit ghetutele alea… Alta poveste este cu primele sandale cu toc in care nu puteam sa stau si mi-au luat totusi altele din spuma si cu benzi elastice :)))