max and jeff sau lăsați copiii să citească jurnalul unui puști
Poate că v-ați format o impresie greșită. Poate credeți că unii dintre noi jucăm toată ziua Minecraft și nu deschidem niciodată vreo carte din proprie inițiativă. Nici poveste! Unii dintre noi jucăm într-adevăr toată ziua Minecraft, dar mai citim cu plăcere și un anumit tip de cărți. Genul ăla, Jurnalul unui puști.
Are toată colecția, toate cele zece volume, inclusiv Jurnalul meu, cel de completat de către copii, plus o carte despre cum s-a făcut filmul, pe care i-am adus-o eu din Germania mai demult. Iar volumul zece, ce să vezi!, e acum cu autograf:
Pentru că noi, de Moș Nicolae, n-am lenevit în fața sobei ca alții, ci ne-am dus prin ceață și vânt la lansarea cărții în prezența autorului însuși. După care a primit și un autograf și i-am făcut și o poză de sus, că jos era prea multă lume și subsemnata are rău de mulțimi și înghesuieli.
max & jeff kinney
Știu că sunt mulți părinți oripilați de seria Jurnalul unui puști, în special în online am văzut multe comentarii și ochi dați peste cap. Iar cel mai amuzant mi se pare că sunt de obicei părinți de copii mici, care-și jură că, Doamne ferește, copiii lor nu vor citi așa ceva. Ce prostii în cărțile astea! Cât de needucativ! Citisem undeva că cineva voia să facă o petiție la minister sau așa ceva, era să leșin de râs. Abia aștept să le ajungă copiii la vârsta la care vor fi înnebuniți după cărțile lui Jeff Kinney sau altele similare.
Oameni buni, a fost incredibil de multă puștime! Cam ce i-a mânat pe toți acei copii să iasă din casă de Moș Nicolae, duminică dimineața la 9.30, pe frig și ceață? Să-l asculte cuminți pe un om străin povestindu-le tot felul de lucruri mai bine de o oră. După care să mai și stea încă o oră la o coadă interminabilă pentru un autograf. Ce altceva dacă nu dragostea pentru niște personaje dintr-o carte și admirația pentru creatorul lor? Da, o carte cu desene și chestii nu tocmai ortodoxe, dar o carte! Și uite că în felul ăsta, lăsându-i să citească și prostii, încep să le placă și cărțile. Pe copiii din ziua de azi nu-i mai fascinezi cu Nică a lu’ Ștefan al Petrii, nu-i cucerești cu Gârleanu și nici nu le deschizi apetitul de lectură cu Ispirescu. Trebuie să-i momești cu ceva actual, ceva pe limba lor. Abia când se vor convinge că între copertele unei cărți se poate afla o lume în care te regăsești, o lume în care te distrezi și te prăpădești de râs, abia atunci vor fi dispuși să deschidă și cărți „serioase”.
Așa că, dragi părinți, nu mai fiți obtuzi și lăsați copiii să citească Jurnalul unui puști.
Pe Felix nu il intereseaza cartea asta, nu stiu de ce, a zis o data ca il enerveaza cuvantul ‘pusti’, ma rog. Dar asta n-are de-a face cu faptul ca ai dreptate, pana la urma e incredibil ca niste copii ai acestui mileniu se inghesuie sa asculte un scriitor. Daca nu ti-e cu suparare, las aici un link, este textul foarte scurt, in aceeasi idee, al directorului educational al scolii lui Felix, Dana Papadima, poate ajuta http://www.avenor.ro/blog/despre-pustii-care-citesc-jurnalul-unui-pusti/
Da, multumesc, l-am citit, vad ca zice cam acelasi lucru dar mult mai bine. :))
Ai mei adora seria asta – baiatul are 12 ani si fata 10. Si cartile care au fost facute pe acelasi calapod – „Clasa a 6-a, cel mai ingrozitor an”, etc. In momentul de fata, fii-mea e absolut entuziasmata de seria lui Rachel Renée Russell, titlul in engleza „Dork Diaries”, in franceza „Journal d’une grosse nouille”.
Tot-o-Mara
Daaa, sunt mai multe serii acum, toate pe baza de comics-uri amuzante, e un intreg val. Foarte bine, sa citeasca! Problema e ca nu i le pot cumpara pe toate, ca-s scumpe, na. Ar fi grozav sa aiba la biblioteca scolii volumele astea, sa nu mai trebuiasca sa dau bani pe ele, hmm, ia sa ne interesam, poate chiar sunt, cine stie, si eu habar nu aveam…
Al meu la 6 ani e înnebunit după Harry Potter și Captain Underpants. Și Horrid Henry. Da, multe glume „de toaleta „. Noroc cu Harry Potter ca sa nu pierd speranța că trece de faza cărților ăstora.
Idei de incercat: Narnia, Artemis Fowl, Golden Compass, Inkheart, Eragon.
Glume „de toaletă”, da, exact. 🙂
Am citit un mic pasaj din jurnal #9, de ce naibii mi se pare ca nenea asta are un umor asemanator cu al soțului meu? :)) call ME crazy, dar pe mine M-a amuzat! E drept, nu e Dostoievski si nici Hugo, dar eu una nu m-as supăra sa-mi văd copilul cu asemenea cărți in mâna. Cum zici si tu, mai bine sa aibă o senzație plăcuta legată de lectura prin intermediul cartilor de gen si sa ii descopere mai târziu pe clasici, decât sa se gândească cu scârbă la citit si sa nu mai descopere pe nimeni niciodată. Inca o data, chapeau, madame!
Sincer? Si eu o mai rasfoiesc cand vad cate o carte din asta aruncata prin casa si mustacesc.
Mara, merge si pt clasa a 2-a? ca nu vrea sa citeasca nimic si am convenit intr-un tarziu sa-i dau cate 1 leu pentru fiecare pagina citita. inca nu s-a declarat disperat dupa castig…
Cum sa nu? Ba chiar trebuia sa le fi bifat deja! Testeaza cu unul dintre volume si, daca-l prinde, ii imprumuta Max toata seria ca sa nu dai bani pe ele. 😉
Am lansat propunerea. Mi-a zis ca stie de cartea asta din clasa intai. Ca unii colegi o au si vorbesc despre ea, dar ca nu-l intereseaza. de ce? am intrebat. „E prea de baieti. Adica, stii tu, baieti, baieti. Iar eu nu sunt baiat, baiat. Nu mi se potriveste”. Na, mai zi ceva… O sa reluam Michael ende, poate, Jim nasturel… oricum preferata lui ramane Pippi Sosetica. cam de gradi…of.
Eu cred ca Sașa iese de orice tipar am incerca noi sa-l bagam. Adica, na, un copil care colectioneaza ceasuri vechi cumva se explica sa nu fie chiar pe felie cu Jurnalul unui pusti. (Citeste Michael Ende? Singur!?).
Nu singur. singur citeste doar pasaje despre insecte, mai nou. Cat mai scurte. Nu vrea sa citeasca nimic. Michael ende i-am citit eu seara (povestea fara sfarsit, jim nasturel si momo) anii trecuti. Din pacate nu se mai impaca nici cu lectura de seara. Mi-a zis ca e prea mare sa-i citesc. ma gandeam la „punci cu porunci” tot Ende. Poate daca i-o cumpar pe asta il prinde. daca mai ai ceva ttluri sa-mi recomanzi, sunt deschisa. recent i-am citit Dragonul tatalui meu si Dominic (aventurile unui catel). Astea i-au placut. Aseara mi-a promis ca incepe sa citeasca pentru 1 leu pe pagina. (dar poa’sa fie mai mult cu poze? Nu, am raspuns)
Nu-l stresa daca nu citeste, o sa-i vina timpul. Si eu l-am tot batut la cap pe al meu, pana am simtit ca o iau eu razna in ritmul asta. Asa ca-i citesc eu lecturile suplimentare seara. Ii mai place sa asculte daca-i citesc din cartile pe care le citesc eu, dar depinde de lectura. Daca e cu dialog, il prinde.
Am auzit de o carte misto de poezie, se numeste PE DOS, dar n-o am inca.
Din pacate eu nu am reusit sa ajung la acest eveniment dar cred ca spre uimirea multora eu am 14 ani si sunt in primul an de liceul si in fiecare vara nu ratez sa citesc acesta serie deoarece am avut grija sa le colectionez pe toate. Eu cred ca atat timp cat iubesti o carte, nimeni nu te poate impiedica sa o citesti. Se mai plang unii parinti de ce nu citesc copii dar nu se gandesc ca motivul principal este ca nu ii lasa sa citeasca ceea ce isi doresc.