aventuri în baie
Foto: Dan Watson
Făcea baie în cadă, cânta, se juca, eu pregăteam patul de seară. La un moment dat mă strigă s-o scot din apă, că gata, ea a terminat. Destul de suspect, m-am gândit, dat fiind că nu se lasă niciodată scoasă cu ușurință din apă, stă până se răcește apa de tot și mereu trebuie să trag de ea.
Bucuroasă că totul decurge fără să ne contrazicem, am scos-o, șters-o și uscat-o. În tot timpul în care am pregătit-o de somn, a avut o privire vinovată și și-a ascuns mâna la spate. N-a vrut nicicum să-mi arate sau să-mi spună ce are în mână. Bineînțeles, eu am tras cu ochiul suficient cât să constat că nu are nimic în mână, și că nici nu-i curge sânge sau ceva. Totuși, mă intriga că nu-mi arată.
– Ascunzi ceva în mână?
– Nu.
– Te-ai lovit?
– Nu.
– Ți-ai desenat ceva pe mână?
– Nu.
– Dar de ce nu-mi arăți?
– Nu vreau.
Ba nici măcar lui taică-său n-a vrut să-i arate ce are. Cu rugăminți și șantaje, cu cerul și cu pâmântul, n-a vrut și pace. Nu vrea, nu vrea, asta e, o fi având și ea secretele ei de copilă de trei ani și jumătate.
S-a băgat în pat rapid, tot cu mâna ascunsă, și-a băut laptele și a adormit. A doua zi dimineață, am constatat că are o tăietură destul de adâncă la unul dintre degete.
– Ce-ai la deget?
– M-am tăiat la ăla albastru.
– Care ăla albastru? și m-am gândit la ceva jucărie.
– Ăla albastru din baie.
– Ia arată-mi.
M-a luat de mână, m-a dus în baie și mi-a arătat pe răftulețul de deasupra căzii, un aparat de ras albastru. Mister elucidat. Cu o seară în urmă se jucase cu aparatul de ras, se tăiase și, de teamă să nu o certăm, n-a vrut să ne arate tăietura.
auch! Asta a durut!
Cred ca a cam usturat-o, dar n-a zis nici pâs!
Fiica mea cea mare ( 9 ani) acum vre-o 5 ani l-a vazut pe taica-sau barbierindu-se si dimineata in baie s-a barbierit si ea. Si-a taiat buza de sus in vre-o 3 locuri, noroc ca usor si nu i-au ramas cicatrici. Curiozitatea e maxima.
Vaidemine! Bine că nu ați rămas cu semne, că lama lasă de obicei niște cicatrici frumușele.
Eu innebunesc la fazele astea. De cand a inceput sa vorbeasca am avut grija sa nu o cert cand imi spune ca a facut o boacana, tocmai sa nu se teama si sa imi spuna. Si imi spune daca sparge/rupe/rastoarna/pierde etc. Dar daca se raneste NU IMI SPUNE, CA MA SUPAR.
Au stofa de erou, fetele astea :-).
Pup degetelul Verei, sa se faca repede bine.
Măi, nici noi n-o certăm, mai ales când face boacăne din greșeală. Uite, azi, de exemplu, a spart un glob din ăla cu apă și zăpadă în el, din greșeală, l-a dat jos de pe dulap fără să vrea. A găsit-o maică-mea pe jumătate goală (încercase să-și schimbe bluza, că a curs apa pe ea, și nu reușise de tot), ascunsă în pat, cu fața în pătură. Zici că-i un copil din ăla super-abuzat, bătut zilnic, speriat de bombe, care tremură de frică dacă a făcut o boacănă. Evident, maică-mea nu i-a zis nimic, au strâns împreună mizeria și gata.
Da, așa e, ascunde pentru că știe că mă supăr. Într-o zi a stricat un obiect, l-a pus repede la loc și, când l-am găsit eu mai târziu și am întrebat-o de ce nu mi-a zis că s-a stricat, ca să-l repar, a răpuns că de-aia, ca să nu mă supăr. Pam-pam.
aaaaaaa! bine ai venit in club: fetita mijlocie a mea a dat pe fata cu ala albastru (are 6 ani!!) sa vada cum e, si s-a taiat putin la buza (f putin) si eu eram ocupata cu ceva, nu am bagat de seama si mi-a spus apoi singura ce a facut.
Mi se pare mie sau fetele sunt mai puternic atrase de aparate de ras & lame decât băieții?
Eu cred ca desi poate nu arata, e foarte impresionata de momentele tale de supărare. Si eu eram atunci cand se supăra bunica-miu, desi niciodată nu M-a atins cu nimic. Dar era așa o nebuloasa in jurul lui „Aualeu, vezi ca se supăra tataie”. Îmi era frica si cand raceam ca poate ma cearta ca am răcit…
Da, uneori îi e teamă să nu mă supere, alteori o face intenționat. Greu de înțeles fata astea…