respect! sau cum lucrezi de acasa cu copiii
Foto: radnatt/freedigitalphotos.net
– Respect! îmi spune un amic la telefon de cum i-am răspuns.
– Poftim? întreb nedumerită.
– Respect, zice. Pentru faptul că te descurci să lucrezi de acasă cu copiii.
– Da’ ce-ți veni așa dintr-odată?
– Ei, am stat azi cu doi copii acasă, al meu și al unui amic. Aveam treabă, telefoane, mailuri, chestii de rezolvat și m-au căpiat, frate. Pune-mi aia, fă-mi cealaltă, vrem cazemată, caca, pipi, mi-e foame, mi-e sete, coșmar, nu alta! Și m-am gândit la tine că faci asta de mult timp și mi-am zis „Respect!“ și te-am sunat să-ți zic.
No, chiar așa nu stau treburile nici la mine, că o am pe mama care stă cu copiii cât lucrez eu. Dar au fost și mai sunt momente în care mama are programare la doctor sau trebuie să fie în altă parte ori e musai să meargă la Brașov să rezolve una-alta. Și-atunci da, atunci trebuie să mă descurc singură cu doi copii și cu job în același timp. Nu-i ușor, cine a practicat asta sau o practică încă, cine lucrează într-un domeniu în care trebuie să scrie sau are nevoie de liniște pentru creație știe că e nevoie de foarte bună organizare și putere de concentrare, atenție distributivă și disponibilitate la compromisuri ca să duci totul la bun sfârșit și să n-o iei ranza. Iată rețeta mea.
În primul rând îmi fac listă
Dimineața (uneori de cu seara) îmi notez în agendă tot ce am de făcut pentru job, de la lucruri importante până la cele foarte mărunte, dar cu potențial de catastrofă. Tot pe listă îmi pun și lucrurile personale care țin de organizarea zilei, cum că ar fi indicat să plătesc rata la bancă, să duc 5 lei la grădiniță sau că la 18.30 are băiatul antrenament de baschet. De fiecare dată când rezolv câte o treabă, o tai de pe listă ca să știu că am scăpat. La sfârșitul zilei ar trebui să fie toate bifate sau măcar cea mai mare parte. Când e totul tăiat de pe listă simt o mare satisfacție personală, când nu, spun „Uof!” și simt o vagă nemulțumire.
Îmi împart sarcinile de-a lungul zilei
Nu pe criterii de importanță, ci pe criterii de concentrare. Mai exact, dimineața rezolv lucrurile cu finalitate imediată și al căror rezultat nu depinde de întreruperi. Cum ar veni mailuri, telefoane, postări pe Facebook, documentare, caut poze, număr căsuțe de Excel etc. Pentru după-amiaza, când copiii dorm/ fac lecții și am eliminat deci pericolul să mă întrerupă, îmi rezolv textele care implică o oarecare concentrare. Desigur, de când merge și fata la grădiniță, împărțeala e mai laxă, căci casa e goală toată dimineața și pot să mă concentrez până-mi crapă țeasta.
Îmi las copilul la desene animate
Cu cel mare n-am treabă, el e dimineața la școală și după-amiaza, până termin eu, își face lecțiile sau își face de lucru la el în cameră a.k.a. stă pe tabletă. Însă cea mică, dacă nu vrea la grădi și nici mama mea nu e prin preajmă, trebuie ținută ocupată ca să nu se plictisească și să înceapă să-mi dea târcoale, mirolăindu-se că vrea la mine în brațe și întrebându-mă necontenit dacă am terminat treaba. Așa că i-am făcut program.
Întâi o las la desene animate, în pat, vreo oră, cu o farfurie de mâncare în față. Ronțăie la micul dejun și se uită pe Super RTL la emisiunea pentru copii. Știu că nu e educativ să plasezi copilul la desene și să-i mai și pui mâncare în față, dar TV-ul mi se pare bona potrivită dimineața, vreo oră.
Îmi pun copilul la treabă
Următoarea oră o petrece în „activități Montessori” ce implică gospodărie. Mai exact, o pun să spele vase. Ați pus vreodată un copil de 3 ani să spele vase? Încercați, vreo oră n-aveți treabă cu el. Îi trag un scaun la chiuvetă, îi suflec mânecile, îi las apa să curgă încet de tot ca să nu ne ruineze, îndepărtez cuțitele foarte ascuțite și o las să spele. Căni, pahare, farfurii mici, tacâmuri. I-am explicat și cum stă treaba cu cantitatea de detergent, s-a prins repede. Doar că după o vreme trebuie să-i schimb bluza, care e udă toată. Și să verific cât de bine sunt spălate vasele, dar zic că pentru o oră de liniște merită osteneala.
Îmi plantez copilul în apă
Poate pentru că este de zodie Rac sau poate că n-are legătură – la Taurul de frate-său ținea metoda la fel de bine – cert e că activitatea preferată pe timp de vară a fetei mele era să stea în cadă. Îi puneam apă de-o palmă, își lua o tonă de jucării și se juca în cadă ca la mare. Când era mai mică și n-o puteam lăsa nesupravegheată, o puneam într-un lighean cu apă, pe balcon – balconul fiind în raza mea vizuală când stau la comp. Oricum, metoda se pretează doar vara, căci iarna se răcește apa repede și, dacă vara treaba asta e o plăcere, iarna nu-i.
Îmi las copilul să facă ce vrea
Băiatul era pasionat de cuburi și roți și putea sta și câte-o oră să așeze cuburi unul peste altul. Sau să-și aranjeze mașinuțele la milimetru, într-o ordine doar de el știută. Fata preferă altfel de activități: își scoate toate plușurile din saci (cred ca are peste cincizeci de bucăți) și le aranjează, le culcă, le hrănește, le învelește, le cântă. Ceea ce-i ia destul de mult timp, până stau toate aranjate (la milimetru, după o ordine doar de ea știută). Desigur, mai sunt și zile în care pictează, desenează, bricolează, decupează și lipește de capul ei te miri ce și te miri pe unde. În principiu doar în camera ei de joacă, adică balconul, deci nu-i grav. Oricum, în weekend intru cu mop și cârpe și mai reduc din pagube.
Am grijă să nu-i lipsească nimic
Ca să nu mă asasineze cu „mi-e foame” în timp ce se joacă, îi pun la dispoziție chestii de ronțăi. Biscuiți sau măr tăiat, stafide sau struguri, în fine, ceva de băgat în gură. Bineînțeles, ce intră trebuie să și iasă, așa că îi asigur și accesul la toaletă (adică-i pun olița într-un colț, s-o vadă). Această metodă funcționează desigur numai dacă cei mici sunt independenți și știu să se descurce singuri. Și în general metodele mele merg doar în cazul copiilor obișnuiți să se joace și să-și facă de lucru și singuri.
Mă folosesc din plin de somnul de după-amiază
Băiatul meu a dormit după-amiaza până la șase ani de a rupt. Uneori și trei-patru ore în șir. Și acum are zile în care vine obosit de la școală și se culcă. Fata stă mai prost cu somnul. Uneori nu adoarme imediat după prânz, cum mi-ar plăcea mie, ci pică mai târziu. Alteori nu vrea să doarmă deloc și atunci iese cu scântei. Presimt că e genul care o să renunțe mai repede la somnul de după-amiază. Însă atâta vreme cât el există, profit din plin de el să-mi fac treburile.
Cam astea sunt metodele mele pe care le-am dezvoltat de-a lungul timpului ca să-mi fac viața ușoară când lucrez de acasă cu copiii. Dacă mai are careva sfaturi și trucuri de ținut copiii mici ocupați, m-aș bucura să mi le împărtășească, pentru că ăștia mici se plictisesc repede și activități noi sunt mereu binevenite.
Like!
Vreau numai sa stiu cum o instalezi pe Vera la chiuveta. Ma gindesc ca fata mea de pe un scaun in doi timpi e IN chiuveta, pentru ca i s-ar parea desigur mai interesant asa, deci nu cred ca e o solutie acum pentru noi 🙂
In genunchi, pe scaun de bucatarie de Ikea. Sigur ca intr-o zi era sa cada si a noastra in chiuveta, intinzandu-se dupa ceva, a balansat putin pe burta pe marginea chiuvetei si a revenit pe scaun. Oricum, mai mult decat sa faca un dus n-are ce i sa se intample. 😀
Mai putin partea cu somnul de dupa amiaza, toate au fost testate cu succes 🙂 Aia cu vasele e geniala idee. Eu ii mai dadeam si orez, macaroane etc si gatea cate doua ore fara sa se miste :)))
Cu foooc?
Da, sa stii ca-i interesanta ideea, sa amestece in castroane, cu niste apa, poate si ceva ulei. Nu vreau sa ma gandesc ce iese dupa si mai ales cine strange, dar imi pot imagina jumatate de zi de liniste la o asemenea demonstratie de masterchef. 😀
E geniala asta cu spalatul vaselor, o s-o incerc
Eu ii mai dau de lucru langa mine la masa, se simte important
Acum ca a mai crescut iese singur la joaca pe strada, cu picii vecinilor, e boierie dar il vad si-l aud si ies periodic sa-l verific
Ana-4ani si 4luni- adora sa insire paie pe ata.paiele pe care le folosim at cand bem ceai sau lapte cu cacao le reciclam :d. spalate,uscate, taiate bucatele mici ,apoi insirate. asa o tin ocupata dimineata, pana il pregatesc pe Ioan de scoala.
cu coca,faina se joaca iarasi mult timp.ii pun faina in tava inalta si isi face de lucru-e un fel de scrie si sterge in faina :).
Coca e de fapt un aluat sarat-ii pun toate ingred langa ea , le amesteca, intinde bucati de aluat pe masa cu sucitorul special(tub de hartie de la folie de aluminiu) si apoi decupeaza cu forme pt fursecuri.
duminica am gasit intr-un magazin nisip kinetic -2nuante si 5forme mici pt realizat castele, turnuri,ziduri cu 12lei. asta e ultima atractie si cea mai cea preocupare :)- curata, nisipul nu se imprastie,nu se lipeste de masa,de parchet,etc
ioan 7ani si 9luni e dependent de copii :d. ,De companie.el ff rar se joaca singur,si at cu playmobil, lego sau fantasticii magneti zen 216bilute magnetice cu care poti construi cub,minge,flori,etc. a stat 3ore continuu in ziua in care le-a primit. Noi le-am primir din uk, dar luna trecuta am gasit pe olx-3cutii cu bile,fiecare cutie contine bile de cul diferita, 100 lei.super afacere. cauta film.pe youtube-magnetcs zen parca . ana este inca fermecata,le fol de pe la 3ani juma,dar nu a fost genul de copil care sa duca la gura tot ce prinde.
Treaba cu paiele o face și Vera, dar cu mărgele de hârtie de la mama. Însă treaba cu făina e genială, o s-o încerc și eu.
Nisipul kinetic e și el pe listă, n-am apucat încă să luăm, la Max foloseam moon sand, îi plăcea mult.
Aaaa, avem bile din alea magnetice, da, dar nu mai știm unde sunt, se juca Max cu ele când era Vera mică și eu le tot ascundeam ca să nu o tenteze pe fată să creadă că sunt bomboane. Ia să dau un search prin casă. Mersi de idei! 😉