nu e casă
Cocoțată pe un lighean întors cu fundul în sus, stă în fața chiuvetei și se spală pe dinți. Un cap cârlionțat și-o mânuță cu periuță de dinți, care se tot joacă în jetul de apă.
– Lass das Wasser nicht mehr so lange fliessen, Kind! (Nu mai lăsa apa să curgă atât, copile!), o atenționez în timp ce trebăluiesc prin baie.
– Warum? (De ce?) mă întreabă cu sinceritate.
Îmi place tare mult treaba asta la ea. Mereu întreabă când nu înțelege ceva, nu acceptă totul de-a gata, așa, pentru că am spus eu sau altcineva.
– Es kostet Geld. (Costă bani.)
– Dieses Wasser hier im Waschbecken? (Apa asta de-aici din chiuvetă?) nu-i vine a crede.
– Ja, das muessen wir auch bezahlen. (Da, și pe-asta trebuie să o plătim.)
Se oprește din joacă și urmărește cu privirea cum dispare apa în scurgere. Se gândește, ceva nu se leagă. Apoi își ridică ochii mari spre mine și zice:
– Aber wie? Es ist ja keine Kasse hier! (Dar cum? Că doar nu e nicio casă aici.)
 |
| poză de la mare |
Când se spală juniorul meu îi spun inițial de factură dar la câtă apă curge,am renunțat,îi spun de resursele planetei,serios.
Carmen
Da, clar, trebuie sa trec inapoi pe textul cu Africa, pe care-l aveam cand era Max mic. E greu switch-ul asta de 7 ani diferenta. :))
Si la noi la primul copil a fost cu "sa nu irosim apa Planetei". Si cand a aparut sora lui, a preluat din mers, a stalcit-o fiindca el era in plina pasiune pentru sistemul solar si planete si a reiesit: Nu mai irosi apa planetelor! Apoi asa a ramas. In loc sa spunem "opreste apa", ne atentionam sa nu consumam apa planetelor 🙂
Si eu tot de resursele planetei ii spun si de tarile din Africa unde-i prapad si chin si jale cand vine vorba de apa. De factura nu-i pasa chiar asa de mult … mai ales ca se stie, banii ii luam oricum de la banca. Cine n-are trebuie doar sa mearga la banca. Sau la bunicu'!
Imi place treaba asta cu "Sau la bunicu'! " :)))