back in business
Am extras bătrâna trotinetă din balconul maică-mii, zăcea pliată pe sub multe alte obiecte. Plină de praf și rece. M-am gândit că poate a ruginit între timp sau i s-au slăbit șuruburile și le voi pierde pe drum.
Băiatul era deja gata echipat, cu rucsacul de baschet în spate, șapcă și glugă, călare pe trotineta lui.
– Oare nu mi se dezmembrează pe drum? m-am întrebat mai mult pentru mine.
– Ultima oară părea întreagă, zice.
Apoi am ieșit pe ușă.
Am regăsit senzația aceea de zbor, când îți vâjâie vântul pe la urechi (ce-i drept, îmi cam înghețaseră aseară), bucuria vitezei pe drum drept și satisfacția figurilor de slalom printre pietoni și mașini parcate. Îl înțeleg perfect că-și ia trotineta peste tot cu el vara, și eu aș face la fel dacă aș mai avea vârsta lui.
E bine că am băiat cu trotă, sub pretextul că ajungem mai repede la baschet dacă mergem cu trotinetele, mă mai bucur și eu un pic de copilărie. Singură nu prea îmi mai stă bine; la aproape patruzeci de ani, oricât de tinerică aș arăta, tot o babă pe trotinetă sunt, de fapt.
Ajunși la sală, el a fugit pe teren, iar eu m-am așezat confortabil pe scaunele rigide ale tribunei, căci pescuisem la repezeală o carte din bibliotecă înainte de a ieși pe ușă. Cu siguranță mai aveam una începută pe undeva, dar de când n-am mai avut timp pentru asemenea activități de lux precum cititul, nu mai știam nici unde, nici care.
De fapt, voiam doar să mă laud că am reînceput antrenamentele de baschet (a.k.a. orele mele de lectură) și că m-am dat aseară cu trota până-n Tei și-napoi și a fost grozav.
tin sa te incurajez: la Viena sunt oameni de absolut toate varstele pe trotineta! si cred ca mijlocul asta de transport merita sa fie vazut cu alti ochi si la Bucuresti! e mai usor de manevrat decat o bicicleta, ofera utilizatorului mobilitate, o poti lua cu tine in metrou, si unde mai pui si ca te tine in forma 🙂
Asa e, incerc sa trec peste complexul varstei. Pana de curand nici nu l-am avut, dar na, cumva trebuie sa se manifeste si criza de 40 de ani, nu? :))
shhhhhhhhh! suntem in aceeasi oala si hai sa nu recunoastem nimic 😀 😀 :p!
Si eu imi doresc o trotineta 🙂 E singura pe care pot sa ma tin. Cu bicicleta nu le am si nici cu rolele.
E foarte practica, e comoda si rapida. Iti recomand modele de oras cu roti mari. Pliabila. Cu cric. 😀
Marea mea suparare este ca nu pot merge cu bicicleta in fiecare zi. Nu pot spre serviciu, pentru ca mai am si-un copil de lasat la scoala. Nu avem piste, nu avem loc.
Bravo tie pentru distactie! Sunt convinsa ca ti-a prins tare bine, ce conteaza ce zoc ceilalti? Treaba lor… Si bravo pentru ca ai din nou timp sa citesti!
Cu bicicleta mi-ar fi frica, pentru ca trebuie sa circul mai mult pe strada la ce trotuare inghesuite avem noi.
Uite un avantaj al faptului ca esti miniona..te dai in voie cu trota. O girafa de 1.78 ca mine s-ar cocosa de tot daca ar incerca :p
Aaaa, sa stii ca ai dreptate! Caci nici ghidonul ala nu se inalta la nesfarsit. Da, nu m-am gandit. 1-0 pentru mine! :))))
Te rog, poti sa-mi spui unde anume in Tei face antrenament la baschet?
Multumesc
La UCB, in sala de sport. Dar clubul are antrenamente la multe scoli, in aproape toate sectoarele. Intra pe mingea de baschet din coloana din dreapta si gasesti info detaliate. Chiar asa, ar trebui sa fac un post special dedicat baschetului, daca tot ne dam asa mari baschetbalisti mari. :))
Multumesc mult!
Sunteți foarte cool voi doi!
Vajaind amandoi prin intuneric pe la 9 si jumatate, pe langa cimitirul Reinvierii, o zona deloc eleganta, zice Max: "Parca suntem doi vagabonzi asa, singuri pe strada, pe intuneric, cu trotele". Cauta alt cuvant decat vagabonzi, cu siguranta, dar a simtit si el vibe-ul. 🙂
Sunt sigura ca majoritatea te-au invidiat. Mai merg si eu din an in pasti, dar, dupa un timp, ma doare piciorul care sta pe trotineta.
Carmen
Schimba-l. Eu stau pe stangul si dau cu dreptul (Max face fix invers), ca am mai mult control. Insa cand e drumul liber, fara oameni si masini, schimb, ca sa-l lucrez si pe celalalt.