alandala, pe oboseala
Foto: Pixabay
Sunt lipsită de inspirație zilele astea, secătuită și obosită. Mi-e dor de blog, de serile în care aveam putere să mai scriu una-alta, de diminețile devreme, când băiatul pleca la școală și fata încă nu se trezise. Timpul meu dintre copii, o felie furată în liniștea dimineții. Consumată cu suspiciuni de boli și treburi de job. Nu-mi place, îmi simt invadată intimitatea. Dar de mâine sănătatea își intră în drepturi, iar de săptămâna viitoare și timpul personal.
######
Mă uitam zilele astea vrăjită la copilă și iar m-a lovit brusc revelația cât de frumoasă este vârstă asta de toddlereală. Când copiii nu mai sunt nici broaște orăcăitoare și epuizante, nici copii colțuroși și obraznici. Când sunt dulci orice-ar face (ieri a spart o sticlă cu sirop, acum câteva zile a desenat pe pereți), creduli și curioși, sinceri și puri, numai copane bune de ronțăi, burtici rotunde, obraji de nu-ți poți desprinde buzele de pe ei. Uaaa, ce bine c-am mai făcut unul! Ce fraieră aș fi fost să mă lipsesc. Abia aștept să ronțăi nepoți!
######
N-am mai citit nimic in ultima vreme, ochii mi-s epuizați seara, îi închid și adorm. La ultimul control de medicina muncii, mi-a zis tipa care m-a controlat la ochi că văd extraordinar de bine – la distanță. La citit o să cedeze în curând. Nu i-am zis că am deja o pereche de ochelari, făcută când era Max mic, dar pe care simt nevoia s-o port numai la stres maxim. Cam ca acum, doar că nu-i mai găsesc.
######
De ce-o desena fata asta numai păianjeni?
De ce cântă într-un limbaj numai de ea înțeles?
Și oare de ce vorbește acum cu mașina de spălat?
aaaahhhh!!! mie-mi spui de copanele de rontait??? o rontai pina spune auuu! si pleaca furioasa…deja mi-e dor de perioada asta! (eu sint la al treilea si stop). si sint asa de dulci cind se joaca singuri si bombanesc cu jucariile in legea lor… (doina)_
Vaaai, daca as fi mai tanara si mai bogata, zau ca as mai face. :)))
Păi, maşina aceea este fascinantă. Şi apoi, nu face şi ea atâta zgomot în casă şi nimeni nu o bagă în seamă, acuma are partener de discuţie.
Bine că v-aţi liniştit cu apendicită şi cu boala aceea al cărei nume nu l-am reţinut, bine că se rezolvă cu tratament şi sănătate să aveţi. Apoi, îţi regăseşti "felia de timp" din liniştea dimineţii!
Da, o sa regasim, clar. Caci daca nu scriu pe blog, simt ca parca-mi pierd echilibrul. Oi fi dependenta???
Mara, daca ar fi sa iau un singur blog pe o insula pustie, al tau ar fi!
:))))))))))))
Hauăleu, da' de ce? Ce-am zis? :))))