scoala germana, clasa a treia: sedinta

You may also like...

4 Responses

  1. Păi nu mai ajunge învăţatul din manual, la absolut fiecare obiect avem nevoie de culegere şi uneori şi de caiet de exerciţii. Adică cel tip, nu caietul copilului. Şi am crezut că nebunia asta este doar la clasele mici, că am eu o teorie că la noi învăţâmântul s-a întors cu fundul în sus: adică înnebunim total copiii şi implicit părinţii, în clasele primare, ca apoi învăţământul să devină din ce în ce mai lejer, pe măsură ce ne cresc odraslele. Asta la nivel naţional, pe medie, că dacă faci licee ca Sf. Sava, Lazăr, Şaguna, Mircea cel Bătrân, etc, aţi prins ideea, învăţământul nu se mai aşează deloc şi rămâne mereu la fel de chinuitor.
    Revenind la cele minim 15 bucăţi cărţi-caiete purtate zilnic de copii, ziceam că m-am înşelat. Am început recent o pregătire la chimie, după ani mulţi de pauză, cu o fetiţă de cls. a VII-a şi ce credeţi? Toate disciplinele au nevoie de culegeri şi cărţi suplimentare, singura diferenţă daţă de ciclul primar este că nu mai se poartă două caiete la română-mate, că doamnele profesoare nu iau caietele acasă pentru corectare. Ca să fiu corectă, trebuie să menţionez că este tot o unitate din aia de top, cum au fost liceele înşirate mai sus, doar că este şcoală generală şi nu liceu.
    Mă bucur că ai luat problema în dinţi la şedinţă, cu prima ocazie îţi urmez exemplul. Culmea coincidenţei, şi profa noastră de sport tot aşa obişnuieşte să se poarte cu elevii, iar copiii îl regretă enorm pe fostul profesor. Acela din fericire pentru el, a renunţat la salariul "bun" din învăţământ pentru a se implica doar în clubul de jiu-jitsu al tatălui său.
    Şi dacă tot te-am ajutat să portretizăm tabloul mirific al învătământului românesc să mai spun şi că faţă de ce ştiam eu, manualele s-au înjumătăţit ca şi nr. de pagini, iar acelea sunt atât de pline de conţinut şi de poze, că te doare capul să parcurgi o pagină sus-jos, de cât este de aglomerată. Din păcate, conţinutul lor ca şi noţiuni este aproape acelaşi cu anii în care am plecat eu din învăţământ, adică '96. Deci, trebuie să mai semnalez şi cea mai mare problemă – PROGRAMA ŞCOLARĂ MULT PREA STUFOASĂ ŞI TEORETICĂ şi am încheiat pe ziua de azi.
    A, stai că mai am doar o vorbă: pentru comparaţie, ar fi foarte bine de citit articolul despre învăţământul din Canada, scris de Ada. Am văzut că şi ţie ţi-a plăcut. Şi promit să nu mă întind în fiecare zi cu comentarii kilometrice, chiar plec şi PA pentru azi!

  2. Anonim spune:

    Saptamana trecuta, profesoara cu care lucrez (in UK), coordonatoare de literatura, era obosita si stresata pt ca trebuie sa faca lista cartilor care trebuiau cumparate pt scoala. Bugetul era de £10.000 si trebuia cheltuit tot. Daca nu, se pierd banii. Moment in care m-am gandit la scoala din Romania.
    Mihaela

    • mara spune:

      Eheeei, scoala din Romanica…
      (tocmai povesteam azi cu o prietena despre sistemul german, se pare ca peste tot sunt mici nemultumiri)

Lasă un răspuns