bilingvismul la copii

You may also like...

18 Responses

  1. Anonim spune:

    Sotul meu are o verisoara (romanca), casatorita cu un roman care vorbeste maghiara (e limba materna). Traiesc in America. Anul trecut l-am vazut pe baietelul lor ce avea aproape 4 ani. Vorbea cu mama, bunicii si noi in romana, cu tata in maghiara, iar mama ne-a spus ca la gradi vorbeste perfect engleza. Eu am fost surprinsa ce repede trece dintr-o limba in alta la varsta aia. Nu stiu cum vorbeste in engl si in maghiara, dar in romana vorbea super.
    Carmen

  2. Ciupercutza spune:

    Mie mi se pare un avantaj fantastic pentru copiii tai ca invata de mici o limba straina. E mult mai usor sa inveti asa decat sa te apuci sa inveti engleza la 20 de ani (eu m-am dus la cursuri de engleza dupa ce am terminat facultatea pentru ca se cerea peste tot la angajare o limba straina). Si cred ca Vera e delicioasa vorbind germana :)) Bine, ea e delicioasa oricum 😀

  3. Lela B spune:

    Eu am vorbit cu cel mic numai in limba romana, iar restul (tata+bunici) in greaca!A vb. destul de tarziu pe la 3 ani si vreo 4 luni!Pana atunci mormaia ceva si pe greaca si pe romana, plus cuvintele de-ale lui.Acum la 5 ani vorbeste greaca la perfectie si lb. romana bine!

  4. Ozana spune:

    De acord cu tine. Băieții mei cresc învățând 3 limbi diferite încă de pe la câteva luni și nu au început să vorbească târziu. Știu cu cine în ce limbă să vorbească, etc (5 ani și 2 ani).

  5. Ozana spune:

    De acord cu tine. Băieții mei cresc învățând 3 limbi diferite încă de pe la câteva luni și nu au început să vorbească târziu. Știu cu cine în ce limbă să vorbească, etc (5 ani și 2 ani).

  6. swe spune:

    Frumos articolul, am citit si eu intr-o carte observațiile tale despre bilingvism si mi se pare ca ai dreptate. Am vreo doua întrebări: GG înțelege germana? Ca daca da, lucrurile sunt simple, dar daca nu, cum faci când stați toți la masa si discutați împreuna pe o tema? Te adresezi copiilor in romana sau tot in germana, cu riscul de a-l lasa pe ele lângă subiect? Ca asta e de fapt problema mea: daca vorbesc cu copchila in romana când e ta-su de fata, ma simt ca si cum as avea secrete cu ea fata de el…. Așa ca o dau pe germana, deși stiu ca ii bulversează pe copii swich-ul asta. Plus ca s-ar putea, observând ca eu de fapt "pot" si germana, sa nu vrea fata sa imi răspundă in romana, ca doar e mai comod sa gândești intr-o singura limba.

    • mara spune:

      GG a facut ceva germana in scoala generala. Si a mai avut o iubita in tinerete la liceul german. Deci cand m-a cunoscut pe mine intelegea cat de cat daca era vorba sa-l injure cineva in germana. Acum, de atatia ani auzind zilnic vorbindu-se in jurul lui, pot sa spun ca intelege cam 80-90%. Si daca nu stie un cuvant, i-l traduce fata imediat. :))
      La masa, de ex., eu vb germana cu copiii, ei cu mine la fel, eu cu GG in romana, ei la fel. Si culmea e ca totul curge firesc si fara nicio poticneala. Ca si cum am vorbi toti aceeasi limba, switchul se face automat in creier.

  7. swe spune:

    *pe el, desigur… (Lua-l-ar naiba de autocorrect)

  8. Zu spune:

    Si ai mei sunt bilingvi. Eu le vorbesc intr-o limba, sotul in alta si nu le amestecam – se zice ca asta ajuta sa nu le amestece. So far asa a fost – fac switch-ul imediat, in functie de interlocutor. Si da, la fel ca la tine, primul a vorbit mult mai tarziu, mandra vad ca deja si-a dat drumul. Citisem undeva ca mintea lor poate absorbi cu usurinta aproximativ trei blimbi diferite, percepandu-le nu ca limba straina ci "nativa" ca sa zic asa.

  9. Simona spune:

    Robbie a inceput sa vorbeasca foarte tarziu (bine dupa 2 ani, spre 3), exclusiv in engleza (desi i-am vorbit, cantat si citit doar in romaneste, nici macar n-a inceput sa vorbeasca cu mine ci la gradi, dupa ce in prealabil a invatat limbajul semnelor sa poata si el cere macar un pahar cu apa). Emmy a inceput sa vorbeasca extrem de devreme (inainte de un an) exclusiv in romaneste, facea la un an jumatate niste fraze de ne minunam toti. Acum, la 7 si 5 ani vorbesc amandoi perfect engleza iar romaneste cu accent si cu gramatica usor stalcita, dar inteligibil. Subscriu la toate concluziile tale, mie mi se pare ca bilingvismul ii ajuta pe copii din foarte multe puncte de vedere!

  10. mara spune:

    Ca să zic așa, concluzia generală este "Bilingvi/trilingvi etc. din toata limbile, vorbiți-vă!" :))

  11. Simona spune:

    Am uitat să-ți povestesc faza cea mai mișto, sora prietenei mele cele mai bune de aici e plecata în Norvegia, măritată cu un localnic. Au venit în vizita în Canada, cu tot cu fetita lor de 3 ani care vorbea exclusiv norvegiana. După cateva săptămâni, asta mica vorbea cu taică-său norvegiana, cu noi romaneste și cu copiii engleza, toate trei absolut inteligibil, pana la chestii de genul ca i-am strigat odată "închide ușa după tine păpușă! " și mi-a răspuns " Eu nu păpușă, fetiță!"
    Copiii au resurse fantastice 🙂

  12. Anca Diana spune:

    daa, copiii au niste resurse fantastice. pe noi ne face copilul bilingvi :)) ne-am mutat acum 8 luni in olanda, fara sa stim o boaba, copilul la sfarsit de august, avea 4 ani si o saptamana, a inceput scoala aici. dupa o luna vorbea in propozitii, iar dupa 5 luni a ajuns cf evaluarii de la scoala cu limbajul la nivel de 2 luni sub un copil olandez de varsta lui 🙂 acasa noi evident ca vorbim romaneste, insa limba in care se joaca el cu jucariile e olandeza de mult, asa ca ne obliga atunci cand ne jucam sa vorbim olandeza :)))

  13. Anonim spune:

    Offff, eu n-am reusit!!! Imi pun cenusa in cap si marturisesc spasita, amarita, ca n-am reusit sa-mi invat copiii româneste. Locuiesc in Franta si am vorbit intotdeauna cu sotul meu in franceza. Cind s-a nascut baiatul am vorbit româneste cu el, el, nema, nu raspundea decit cu semne. Dupa 2 ani, s-a nascut fata, ea a inceput sa spuna cuvinte româno-frantuzesti mai repede. Problema e ca nu ne vedeam decit vreo ora dimineata si vreo 2 ore seara, restul timpului auzeau numai franceza. Cind a intrat baiatul la gradinita, la 3 ani, adica, si a inceput sa aiba lectii si diverse activitati de facut, am inceput si eu sa-i vorbesc in franceza, ca sa nu-l incurc cu traducerile. Ei, si asa, incet incet, au inceput tovaraseii sa se puturoseasca si n-au mai facut nici un efort. Si usor, usor, m-am descurajat si eu. Totusi, sint destul de incintata pentru ca reusesc sa se inteleaga cu mama, inseamna ca n-au uitat chiar totul si la o adica, intr-o zi, poate o sa-si reactiveze cunostintele.

    Tot-o-Mara

    • mara spune:

      Eu am o prietena (ea romanca, el german, stau in Germania) care a vorbit numai romana cu copilul ei (10 ani). Copilul intelege perfect, insa i-a raspuns si ii raspunde numai in germana. Vorbeste romana numai cand vin in vizita in Ro si e nevoit, caci altfel nu-l intelege lumea. 🙂

  14. loristiuj spune:

    of, din tot postul ăsta mie mi-a rămas în minte că mai sunt și alți copii care la 1 an și 9 luni nu vorbesc 🙂
    Cu Matei am vorbit până acum amestecat… eu și bunică-sa în română, ta-su în română și germană, eu în engleză și rar germană de baltă (de genul ja, nein, was, naturlich 🙂 Mereu am avut feelingul că e bine să-i vorbim bilingv și să-l creștem bilingv… dar știi cum e cu socoteala de acasă care nu se potrivește în târg. Matei vorbește în limba mateiască, nici română, nici germană…. încă!
    am început să cred că melanjul ăsta de limbi nu îi încurajează vorbirea… dar sunt din ce în ce mai convinsă că pur și simplu acum nu e într-o fază verbală, ci într-una motrică (aleargă și pune mâna pe tot). Și cred că puiul meu nu are chef încă să vorbească decât în mateiască, așa că încerc să nu mă frustrez și să-i respect ritmul de dezvoltare 🙂

    • mara spune:

      Fără panică, copilul pur și simplu își dă drumul mai târziu. Max era o maimuță acrobată complet dezarticulată. Vera e o limbută semi-împiedicată. Toți învață atât să alerge cât și să țină discursuri – când se simt ei pregătiți. 😉

  15. Anonim spune:

    Duap ce am citit postarea ta am dat peste asta: http://multilingualparenting.com/2014/02/26/12-things-parents-raising-bilingual-children-need-to-know/ Nu am copii inca dar imi incurajez toti cunoscutii din familii cu parinti de nationalitati diferite sa se adreseze fiecare copiilor lor in limba sa. Nu multi sunt dispusi sa o faca din pacate

Lasă un răspuns