alfie kohn sau cum să batem câmpii cu grație
O să fiu nasoală acuma, dar trebuie s-o zic, să nu mai dea și alții banii aiurea.
Mi-am luat de curând „Mitul copilului răsfățat“ de Alfie Kohn, acest guru al parentingului de tip nou. Bănuiam că propovăduielile lui nu mi se potrivesc tocmai mănușă, dar am zis să citesc, căci cine știe, poate mă convertesc, să-i dăm o șansă. Nici Michael Thompson nu-mi fusese simpatic din prima și, surpriză, după ce am citit o carte de el, mi-am mai luat una. Le recomand pe amândouă. Așa că mi-am zis hai să citim și niște Alfie.
Pfff, primele șaij’ de pagini și le-a umplut cu neîntrerupte critici la adresa altor autori de cărți de parenting, cu trimiteri și note de subsol stufoase (de altfel, un sfert din carte e numai subsol, nu c-ar fi ceva greșit în asta, zic numai). Majoritatea criticilor bazându-se pe faptul că studiile citate sau făcute de sus-numiții autori au fost realizate selectiv, incomplet sau eronat.
Următoarele șaij’ de pagini teoretizează în continuare faptul că nu prea există studii serioase la capitolul de parenting, și prin urmare cam nimic nu stă în picioare din ce zic alții, fie ei presă (are ceva cui împotriva ei și citează titluri și coperți de ziare și reviste americane celebre), fie ei blogări (nici cu ăștia nu părea foarte happy).
Una peste alta să spunem că am ajuns la pagina 140 și că au fost poate două-trei fraze care mi-au captat atenția (fraze, nu idei), în rest batere de câmpi cu grație. Am ajuns deci pe la jumătatea cărții și îmi pare tot mai rău că am dat bani pe ea. La povestea cu „jos competitivitatea” căci scoate neoameni din copiii noștri m-am oprit, pentru că în timp ce citeam mă aflam chiar la antrenamentul de baschet al copilului (sport, competiție) și prea mi s-a părut absurd să citesc asemena bullshit când realitatea preadolescentină urla în sală la fiecare coș. Mă întreb oare cum își explică Kohn jocurile olimpice, or fi și ele câh? Tipul ăsta scoate copilul complet din context, îl privește izolat și numai în raport cu părinții, doar că în momentul în care intră la școală treaba se cam împute. Sau poate e o carte pentru părinți de copii mici și am cumpărat-o eu greșit, foarte posibil. Dacă aveți recomandări de cărti Alfie pentru 10+ cu sfaturi, de exemplu, despre cum să manageriezi competiția populară/ financiară/ sportivă/ whatever (căci de la un punct încolo e totul o junglă tip care e mai tare în nu-contează-ce), fără a face din ei niște outsideri, să-mi dea de știre.
Na, că m-am răcorit. Dacă cumva am vreo revelație în a doua jumătate a cărții (poate că m-am oprit exact înainte de momentul în care totul devine limpede, cine știe?), îmi voi cere scuze și-mi voi retrage cuvintele. Dar până atunci cred că o să mă calmez cu ceva sirop de literatură muierească, să mă mai îmblânzească nițel.
Aha, deci nu numai eu nu inteleg cu ce se mananca Alfie si curentul asta in care nu-i laudam pe copii. Si unde mai e, dom'ne, motorasul? Ca asa e specia wired, sa cautam satisfactie si laude, in fine, e mult de zis. Americanii se duc mereu in extrema. Sa cauti daca ai timp si chef Bringing up bebe, e pentru parenting de copii mici, dar foarte haioasa.
Eu am mai comentat o singura data acum o gramada de luni, despre cartile lui Schmidt, ai reusit sa mai citesti ceva? 🙂
Păi, cred că doar aia cu Cea mai frumoasă carte si Visatoarea din Ostende. Care ultima mi s-a părut oarecum mai ok – sau mă obișnuisem eu cu stilul?
No, deci, se pare ca esti prima care il "tufleste" pe mr. Kohn. Recunosc, n-am citit nimic de el, dar atata l-au laudat blogheritele de parenting, incat mi s-a aplecat. Si mie mi se pare ciudat sa elimini competitia total, dat fiind firea umana inclinata spre asa ceva. Si sa nu lauzi deloc, haida de, motivatia intrinseca… tot felul de chestii bune in teorie, dar in practica ceva mai greu de aplicat corect, ca si comunismul 🙂
DianaCj
Da, da, teoria ca teoria, practica ne omoară. :))
Tocmai ce am vazut un documendar BBC in care un tip pe numele lui Gareth Malone (e mare duda in UK) se ducea la o scoala si prelua o clasa de baieti in vederea imbunatatirii rezultatelor scolare in special la citit. Erau clasa a 6a si nu reuseau sa citeasca la nivel cu fetele si la nivelul varstei. Si a aplicat o metoda pornita de la ideea ca baietii sunt ca niste extraterestri si ca nu-i poti invata carte ca pe fete pentru ca ei nu pot sta locului. Si-i ducea in padure, ii suia in copaci, ii punea sa alerge si sa se intreaca la tot felul de chestii inclusiv la citit. Si in 2 luni i-a adus la nivel, unora li s-a imbunatatit "reading skill" cu 20 de luni (masuratoarea era in luni). Pentru ca exista competitie si competitie. Iar cea sportiva nu vad cu ce-ar fi rea vreodata…Da, nu zic sa se ajunga la boala mintala si sa platim concursuri scolare la care iau toti 10. Dar nici sa nu presupunem ca nu exista.
Eu înțeleg și unde bate Kohn, că tre' să ne iubim progeniturile necondiționat, că nu tre' să-i lăudăm până la paranoia și nici să-i obișnuim cu competiția în absolut orice. De acord. Normal că e greșit să zici „te iubesc numai dacă“ sau „ești cel mai tare în orice domeniu“ sau „pictura ta e mai faină ca a lui“. Chestii de bun simț, de altfel. Dar de-aici până a duce treaba în extrem și a diseca fiecare dintre ideile de mai sus în peste 300 de pagini… hai, frate, că nu e chiar așa mare descoperire.
uite "din cauza" asta imi place mie blogul tau (si al altora) pt ca nu esti extremista, ca sa zic asa. ca in orice domeniu (alimentatie, alaptare, cresterea copilului, etc) adevarul este mai mereu la mijloc. (doina)
Mulțumesc, maică, vârsta, e de la vârstă, căci înțelepciunea vine abia spre bătrânețe… :))
@Alexandra, am vazut si eu emisiunea aia, ma mai uit la Gareth Malone cand il prind pe Digi. Si chiar ma amuzam ca probabil mamicile de parenting nou cred ca l-ar pune la zidul infamiei pe saracul om :))) Dar mie imi place mult de el! Cat despre Alfie, Mara, da, am citit si eu din Pedepsiti prin Recompense, mi s-a parut o carte care putea foarte usor sa fie condensata intr-o brosura. Aceeasi si aceeasi idee intinsa la nesfarsit cu nenumarate note de subsol si citare studii si autori si curente si, si, si….
Si mie imi place mult tipul, incearca o educatie bazata pe atragerea elevului catre pasiune. Acum a inceput una cu un cor (tipul e maestru de cor) in care i-a atras pe pusti de 14-15 ani sa cante la opera, chestie care mi se pare incredibila! 🙂
Eu am citit doar Unconditional Parenting si am rezonat cu unele din ideile lui. Nu cu toate, evident. Eu sunt de parere ca e de evitat caderea in extreme cand vine vorba de parenting (si nu numai). Pe mine m-a "apasat" greu tot curentul ala de Attachment Parenting – vorbesc de extreme, nu simteam ca mi se potriveste deloc si in primele luni de mamiceala m-am simtit ca ultimul om. O mama ingrozitoare. Asa ca am decis: stop!!! si iau de la fiecare ce mi/ ni se potriveste. Pentru ca nu-s toate familiile la fel. Si in final, cred cu tarie ca un contact autentic e cheia succesului (mie una mi-e extrem de draga cartea lui Jesper Juul, Your competent child, singura care nu-ti ofera solutii minune, pur si simplu te ajuta sa te redescoperi)
N-o stiu, o sa ma uit dupa ea.
Norocul meu a fost că la primul copil, acum zece ani, nu era nebunia asta de acum și n-am citit decât niște indicații printate de pe un site german despre cum să-l spăl și cum să-i tai unghiile, gen. Abia apoi a început războiul online și acum, la al doilea copil, nu pot decât să mă amuz cu detașare. Bine, uneori îmi mai și sare țandăra, când dau banii pe-o carte aiurea. :))
eu am crezut ca sunt singura careia nu-i place acest Alfie. eu nu stiu ce pregatire are domnul, cu cate 'cupluri' oarinte-copil a lucrat si cati au trecut prin mana lui, ce rezultate au avut. dar rad cu gura pana la ureche cand aud 'fara recompense'. acum depinde si ce inseamna recompensa pentru dansul. unii copii au nevoie de recompense ca forma de incurajare. asa functioneaza ei. eu zic sa faca toate conferintele gratis, sa nu mai vanda carti, si acestea sa fie gratis ca vorba aia, la ce bun sa i se dea bani ca tot o forma de recompensa a muncii sale sunt si banii. probabil ca sugereaza ca noua generatie sa fie 'palida' emotional, sa faca voluntariat pe viata. nu ii invatam nimic pe copii, nu recompense sanatoase, nu competitie sanatoasa (ha, ha, ha cine vb 'nu competiei', americanul din el), astept sa vad tanara generatie cand va aplica pt un job ca va spune 'eu nu vreau jobul, as dori sa-l impart cu altii'. si banii mei doresc sa-i impart cu altii. la faza cu pedepsele nu sunt de acord, dar l-as trimite in Pantelimon, Ferentari sa faca educatie cu vb buna, cu unconditional love. da, cred in 'positive management behaviour', dar nu este usor. ti-o spun din proprie experienta. eu astept sa vad toti acesti copii crescuti dupa noile carti, crede-ma, vor avea multe probleme. in rest, eu nu am auzit de cartile sale in UK si lucrez in domeniu. am lucrat in scoli unde copiii aruncau cu scaunele in clasa. zone nasoale, cu familii fara joburi, droguri si altele. dar probabil ca sfaturile sale nu sunt pentru toata lumea.
M
:))))