nocturne

În patru labe, urmărind fundul mâțului prin toată casa. Pastile zdrobite în seringi date pe gura, haine de schimb de fiecare dată. Consulturi veterinare la telefon și via facebook. Pisic extrem de cooperant, ne-or fi dat altul? Emoții, stat la pândă. Litiera s-a umezit, apoi s-a udat.
În timp ce răsuflăm ușurați, copila face febră. De mult nu s-a mai întâmplat. E lipită de mine, smiorcăită. Fugi după niște sirop, s-avem în casă, că vine noaptea. Febra crește, mi-amintesc că fata nu acceptă siropul. Maică-mea insistă că astă vară ar fi luat. Forțez copil să ia siropul. Vomită. Pe ea, pe mine, pe jos. Ne schimbăm.
Adoarme pe mine, e fierbinte. Miezul nopții, o las la taică-său. Mă schimb, îi dau tratamentul pisoiului, verific litiera, e bine. Mă schimb înapoi în haine de copilă, aproape adorm. Fata scâncește, frige, o pândesc cu termometrul, stau cu supozitorul pregătit. Prea târziu, fata vomită. Pe ea, pe mine, pe pat. E speriată, plânge. Ne schimbăm, tatăl rezolvă așternturile.
Lipită, fierbinte, scâncindă, pe mine. Mă uit la ceas, peste două ore mă așteaptă puseul următor. Mă împinge, mă lovește în somn, nu știe ce-i cu ea. Frige, aștept cu prosopul, adoarme.
Afară s-a luminat, la ferestrele balconului e strat gros de zăpadă. O fi nins până la etajul zece?
Fata doarme, i-a scăzut febra. Mă împiedic spre baie, ceracănele sunt cât casa, ochii mici, litiera e udă. Curăț, mă schimb în haine de infirmieră veterinară, prepar tratament, administrez pisoiului. Mă schimb înapoi, e liniște, casa e încremenită între vise și zi.
Mă strecor înapoi în pat. Sunt obosită, ține-mă în brațe.